Un An Nou fericit | Bonne année | Feliz Año Nuevo | Happy New Year

Prière des indiens américains

Toi dont la voix s’entend dans le souffle de la brise,

  Toi dont l’haleine donne vie au monde,

  Nous avons besoin de ta force et de ta sagesse.

 Fais que nous marchions dans ta beauté, 

 Que jamais nos yeux ne se lassent de contempler les ors et les pourpres du soleil couchant.

 Aide-nous à lire les messages que tu as cachés dans les feuilles et les rochers. Rends-nous sages, afin que nous saisissions ce que tu nous as enseigné.

 Fais que nous soyons toujours prêts à venir à toi les mains propres et le regard clair.

 Ainsi quand la vie s’éteindra comme s’éteint le couchant, sans honte, nos esprits pourront venir à toi. 

Transforme nos cœurs afin que nous n’enlevions jamais à la beauté de ta création plus que nous ne lui donnons.

 Apprend-nous à ne jamais rien détruire à la légère pour satisfaire notre avidité, à ne jamais oublier de prêter nos mains pour édifier la beauté de la terre ; à ne jamais prendre ce dont nous n’avons pas besoin.

 Rends-nous capables de comprendre que détruire la musique de la terre, c’est créer la confusion, ruiner son apparence, et nous rendre aveugles à la beauté.

 Polluer son doux parfum par notre insouciance, c’est en faire une maison de puanteur.

Mais si nous prenons soin d’elle, la terre prendra soin de nous. 

Sărbători fericite şi încununate cu Lumină şi Pace

Putem cu toţii să disertăm asupra întrebărilor "ce este Masoneria?", "ce nu este?", "ce ar trebui să fie Masoneria?", dar mai presus decât aportul şi încărcătura iniâiatică, singura este iubirea Fraternă care ne reuneşte. Acesta este lucrul care contează şi are valoare!

Pe această cale doresc a mulţumi acelora care au contribuit prin propria energie, propria Aură, să reconforteze acest sentiment cald şi atât de necesar, reamintindu-vă că doar împreună putem realiza acel tot unitar necesar spiritului Toleranţei, Adevărului şi Unităţii Ordinului nostru.

Vă doresc vouă, SS.'. mele, Bucurii, Fericire şi Sănătate! Să aveţi un Crăciun Luminat şi fie ca Noul An să vă aducă numai satisfacţii!

Anca Nicolescu 33

Suveran Mare Comandor

Supremul Consiliu Feminin al României

Discurs de Ziua Naţională a României - Francmasoneria şi relaţia ei cu lumea politică

Bucureşti, 1 decembrie 2013/6013

Francmasoneria şi relaţia ei cu lumea politică

Francmasoneria nu are nevoie să se arate, în schimb ea trebuie să vorbească celorlalţi. O zi ca aceasta este o modalitate ca Francmasoneria să-şi arate strălucirea culturală şi o bună ocazie să se facă cunoscută profanilor. Să le demonstreze acestora sensul angajamentului masonic.

Dar ce reprezintă acest angajament?

El reprezintă dorinţa de afirmare a valorilor care stau la baza umanismului şi care sunt înrădăcinate în deviza noastră: Libertate, Egalitate, Fraternitate. Într-o lume care este pe cale să-şi piardă sensul, Francmasoneria reprezintă o adevarată oportunitate, căci ambiţia Francmasoneriei este de a cugeta la lumea care va să vină.

În raport cu lumea politică care ofera o viziune pe termen scurt, Francmasoneria deschide un larg bulevard. Este paradoxal căci noi suntem o societate initiaţică ale căror baze au fost puse înca din secolul al XVIII-lea şi, mai mult ca niciodată, suntem depozitarii şi purtatorii unei speranţe de care vom avea cu-adevarat nevoie pentru secolul care urmează.

Noi, MLFR, suntem o societate iniţiaticî cu vocaţie societală: simbolurile noastre, cultura noastră ritualică sunt unelte de perfecţionare a sinelui şi a societăţii. Noi trebuie să reexplicăm democraţia, să promovam sensul demnităţii omului într-o lume mult prea mercantilă, să punem în mijlocul dezbaterilor noastre gândirea etică şi morală.

Referindu-ne la relaţia Francmasoneriei cu patria, ne aflăm deja în domeniul temporal în care vom rămâne pentru a studia raporturile Francmasoneriei cu politica sau, mai bine spus, cu politicul. Şi aici doresc să fac o delimitare clară între politică ca practică şi politic ca principii. În acest domeniu s-au spus multe neadevăruri, opinii pe cât de diverse pe atât de eronate, multe dintre acestea plecând chiar de la necunoaşterea celor două concepte mai sus menţionate. De aceea, dorim să ne aplecăm puţin asupra acestui subiect, încercând pe cât posibil să-l clarificăm. Pentru aceasta vom porni de la două propuneri, mai bine zis două constatări.

Prima constă în a spune că astăzi, ca şi ieri, Francmasonul nu aparţine unui Ordin care se doreşte a fi numai şi numai contemplativ, ci că acesta se vrea a fi un Homo Actionis (Om de Acţiune), un Constructor, iar în cadrul Cetăţii, al Societăţii în care trăieşte, el se vrea a fi un Homo Muneris (Om Responsabil), care se străduieşte să transpună în fapte Idealul său.

Cea de-a doua, care decurge de altfel din prima, ne va arăta că Francmasonii care participă la viaţa politică a Ţării lor sunt numeroşi, fiind implicaţi la toate nivelurile: consilieri municipali, consilieri generali, consilieri locali, Deputaţi, Senatori, Miniştri etc.

Fenomenul nu este nou şi a existat atât în România, cât şi peste tot în lume încă din secolul al XVIII-lea. Pe de altă parte, sunt numeroşi şi cei care participă la viaţa politică a ţării noastre şi care nu sunt Francmasoni. Există spre exemplu, în Guvernul care decide destinele României Miniştri care sunt ortodocşi, catolici, protestanţi, evrei, atei (şi totuşi, atei dacă ar fi, jurământul depus este cu mâna pe Constituţie şi Volumul Legii Sacre, adică Biblia) etc.

Ar fi absurd sa ne gândim că ei îşi vor căuta direcţia acţiunilor pe care le statutează Patriarhul, Marele Rabin al României sau Marele Muftiu. Credem totuşi că aceştia îşi determină acţiunea politică în funcţie de angajamentele pe care şi le-au asumat faţă de alegători şi faţă de partidele ai căror membri sunt, dar şi în funcţie de propria conştiinţă.

Există chiar şi Miniştri Francmasoni. MLFR nu şi-ar aroga niciodata dreptul să le dea acestora directive sau sfaturi. Dacă ar face-o şi-ar pierde sensul vocaţiei şi s-ar denatura. Şi asta pentru că Francmasoneria prin definiţie doreşte să fie un centru care uneşte şi pentru aceasta ea respectă dreptul la diferenţă, la conştiinta liberă în determinarea invdivizilor care o compun. Şi asta ţine atât de domeniul politic cât şi religios.

Libertatea de conştiinţă este legea noastră, ca de altfel respectarea democraţiei, a sufragiului universal când acesta este legal şi liber exprimat.

Dacă trecem de la guvernanţi la guvernaţi, este necesar să ne reamintim un articol important din Constituţia noastră unde stă scris : "Francmasonii respectă legile şi autoritatea legitimă a ţărilor în care trăiesc şi unde se reunesc liber”, adăugând mai apoi că "sunt cetăţeni educaţi şi disciplinaţi şi se conformează imperativelor conştiinţei lor”. Să mai adăugăm la toate acesea faptul că în domeniul politic, ca şi în cel religios, "ei caută concilierea contrariilor, şi vor să unească oamenii prin intermediul unei etici universale şi prin respectarea personalităţii fiecăruia”.

În acest domeniu particular care este domeniul politic, regăsim o constantă în filozofia Francmasoneriei: apărarea libertăţii, a tuturor libertăţilor, şi apărarea a ceea ce este just şi rezonabil, căutarea armoniei între cetăţeni şi uniunea între oameni, respecarea cu scrupulozitate a personalităţii umane. Astfel, când drepturile persoanei sunt ameninţate, când libertăţile fundamentale sunt puse în pericol, atunci Francmasonii, dincolo de diferenţele religioase, politice, filozofice, se unesc penru a salva aceste drepturi şi libertăţi.

Să mergem mai departe adăugând faptul că Francmasoneria, ca Instituţie are nu numai dreptul dar şi obligaţia să intervină în viaţa publică atunci când fanatisme de orice natură, sisteme totalitare ameninţă existenţa-i însăşi, distrug Coloanele Templului, persecută şi elimină chiar şi Francmasonii, aşa cum a făcut-o în trecutul recent, şi cum o va face şi în viitor împotriva oricărui sistem totalitar care ar interzice Francmasoneria şi ar persecuta Francmasonii.

În ceea ce priveşte viaţa internă a Atelierului, a Lojii, trebuie amintit aici de Declaraţia MLFR conform căreia orice controversă sau dispută care atinge subiecte politice sau subiecte confesionale, este interzisă în Lojă şi că dacă se fac propuneri pentru discutarea acestor subiecte, acestea sunt făcute în afara oricărui spirit partizan şi sectar iar dacă au loc dezbateri, nu se va ajunge niciodată la un vot şi nici la adoptarea de rezoluţii susceptibile să constrângă în vreun fel sentimentele şi opiniile anumitor Fraţi sau Surori.

În acest domeniu atât de dificil, unde foarte adesea pasiunile riscă să provoace dezbinări, Francmasoneria se străduieşte să aducă o dorinţă de dialog constructiv, un spirit de concordie şi de armonie. Acţionând astfel, suntem fidelii continuatori ai celor care au pus bazele fundamentelor Ordinului Masonic la începutul secolului al XVIII-lea.

 "Nicio ceartă sau dispută nu trebuie să treacă pragul Lojii şi cu atât mai puţin vreo dispută pe teme religioase sau politice”. Constituţiile lui Anderson Articolul al Vl-lea, punctul 2.

Să nu uităm că atunci când sunt reconstituite Lojile Masonice în Anglia, Scoţia, Franţa, în Europa, aceste naţiuni diferite au cunoscut în trecutul recent războaie civile teribile, că timp de decenii oamenii au fost dezbinaţi şi masacraţi pentru idei şi conflice religioase şi pentru cucerirea puterii politice, iar conştiinţele au fost profund marcate de aceste dezbinări.

Astfel majoritatea oamenilor acestor timpuri aspiră la o pace civilă şi caută o anumită uniune în spiritul toleranţei reciproce; ei speră într-o umanitae reconciliată (armonizată) cu ea însăşi şi se străduiesc să-i realizeze modelul chiar în Loja Masonică.

Prin urmare, plecând de la diferenţele de principialitate ale „politicului” şi „politicii”, Francmasoneria, ca instituţie, a inculcat Francmasonului, ca individ Liber şi de Bune Moravuri, ideea unei societăţi mai bune, mai prospere şi tolerante, iar toate aceste lucruri nu pot să emane decât din aplicarea la nivel civic a îndatoririlor pe care fiecare dintre noi, Francmason sau nu, le avem.

Doresc a-mi conchide discursul astăzi într-o notă care să marcheze dubla noastră sărbătoare, referindu-mă cu precădere la a doua, una la fel de importantă pentru Francmasoni, cât şi pentru Români, în general. Astăzi naţiunea noastră sărbătoreşte 95 de ani de la Marea Unire. Este de datoria noastră să evocăm astăzi acelaşi spirit de care v-am vorbit mai devreme şi să acordăm Fraţilor noştri locul meritat pentru participarea lor la propăşirea acestui ideal care încă rămâne în picioare, fiind dezirabil, sub orice forma, în viitorul nostru. Idealul unei Românii unite şi prospere, al unei Românii mari a fost, şi este, cu bunăvoinţa MAAU, apanajul nu doar al românilor în general, ci şi al Francmasonilor români. Suntem datori a-i reaminti nu doar ca participanţi activi la Marea Unire, ci şi ca Francmasoni, ca modele ale comunităţilor lor, ale societăţii româneşti per ansamblu.

Aşadar, LA MULŢI ANI ROMÂNIA, LA MULŢI ANI ROMÂNI.

Am zis.

Dr. Anca NICOLESCU 33°, PGM, SMC

Mare Maestră de Onoare

Marea Lojă Feminină a României

Nelson Mandela, un Frate al Umanităţii şi Democraţiei

Cu regret am aflat de trecerea în nefiinţă a unui Frate al Umanităţii şi Democraţiei. Nelson Mandela, recunoscut pentru viaţa dedicată spiritului democratic, pentru dragostea sa faţă de fiinţa umană, indiferent de rasă, religie etc., a reprezentat mai bine de o jumătate de veac un model pentru sute de milioane de oameni.

Cu regret constatăm că astăzi nu se mai afla printre noi. Însă privim cu bucurie la moştenirea etică lăsată nouă.

Un mesaj de împăciuire cu ocazia Echinocţiului de Toamnă

Iubite Surori şi... iubiţi Fraţi,

Astăzi marcăm începutul unui nou An Masonic! În această seară, la ora 23:44, are loc Echinocţiul de Toamnă şi, implicit, începutul unei noi perioade de lucru pe Şantierele noastre. În lumea masonică, în special cea din Europa, a fost o vacanţă masonică toridă, o vacanţă plină de evenimente... plăcute şi mai puţin plăcute. Cu toţii am fost, mai mult sau mai puţin, parte a celor care au stat pe "coloanele Templului Masonic European" şi cred că am învăţat că istoria se poate repeta oricând şi mai ales atunci când nu reuşim să învăţăm din greşelile trecutului. Ca şi în Atelierele noastre, în lumea masonică totul este adus cândva la echilibru.

Vă vorbesc de echilibru pentru că astăzi Lumina şi întunericul ne sunt prezente în viaţă în mod egal. Este o exprimare simbolică de a înţelege cât de mare, şi totuşi infimă, este calea către o lume mai bună sau mai puţin bună. În această seară vă invit la meditaţie, însă la una mai mult lăuntrică, nu neapărat la acea meditaţie conceptuală şi filozofică!

Vă invit să reflectăm asupra a ceea ce se întâmplă cu Ţara noastră, cu Europa şi lumea întreagă! Vă invit la un act de civism, de responsabilitate şi la un act obligatoriu pentru orice Mason, fie el Femeie Liberă sau Bărbat Liber, însă ambii de Bune Moravuri!

Am încrederea că noul An Masonic are a ne aduce mai multă înţelegere şi toleranţă, mai multă Fraternitate şi mai puţină neîmpăciuire, acea neîmpăciuire care-şi are rădăcinile într-un trecut pe care sperăm să-l îmbunătăţim. Vă doresc vouă, indiferent de Gradele şi Demnităţile voastre, să meditaţi la Scară... Acea "Scară" pe care o cunoaştem în acel ultim stadiu, şi totuşi incipient, al Masoneriei Simbolice.

Cu preţuire fraternă, a voastră Soră

Anca NICOLESCU 33°

Suveran Mare Comandor

Supremul Consiliu Feminin pentru România

Îndoiala masonului în căutarea Adevărului

A se îndoi înseamnă a gândi, a-și pune întrebări. Spiritul nu progresează decât punându-și întrebări, și nicidecum atunci când gândind în mod rațional deduce logic rezultatele care nu rezultă din nimic în afara de ele înșele. Raționamentul circular reduce câmpul de investigație și limitează gândirea. Dar dacă a se îndoi înseamnă a gândi, a gândi înseamnă a se descoperi pe sine (conform lui Descartes), dacă a se cunoaște pe sine înseamnă a cunoaște universul și pe Dumnezeu (conform lui Socrate), a se îndoi înseamnă a-și exacerba incapacitatea de a extrage adevărul din Minciună.

În acest sens, îndoiala nu se opune adevăratei cunoașteri (atât cât poate ea exista), ci permite doar liberului arbitru să se manifeste.                                                   

Este unul din motivele pentru care în Franc Masonerie apar mai multe adevăruri în locul adevărului absolut care ar constitui astfel o doctrină și o dogmă. 

Rolul îndoielii constă în faptul ca ea se opună sintezei aparente. Fiind utilizată pentru ca mai apoi să fie evacuată, ea reprezintă o modalitate majoră de a se interoga pe sine, interogare fundamentală a masonului în căutarea adevărului.

Dar a spune "mă indoiesc", înseamnă deja că nu mă mai îndoiesc, iar a fi sigur de îndoiala mea, este oare întotdeauna o certitudine? Iată expresia manifestării jocului limbajului înșelător, al gândirii logice care ne conduce la contradicții, incertidudini , adică la probleme insolubile. Ce putem spune despre ceea ce nu putem spune? Ce înseamnă a vorbi? Arta retoricii ne dă iluzia deținerii puterii de a rezolva acolo unde în realitate numai evidențele sunt spuse.

Logosul, limbajul rațiunii este singura noastră unealtă care ne ajută să progresăm pe calea universalului...speranța sau deșertăciunea în a crede că putem cunoaște realitatea plecând de la singurul și unicul nostru punct de vedere? 

Utopie și idealism sau autosuficiența și iluzia adevărului?

În căutarea adevărului (Dezbaterile Lojii Unite-Solidarite )

Adevărul est în mod tradițional definit ca fiind caracterul a ceea ce este adevărat și potrivirea între realitate și omul care o gândește.

Fiecare pare puternic în convingerile sale și în deținerea propriului adevăr, dar cine ar putea deține Adevărul?

Ioan (14:6) despre zicerile lui Isus "Eu sunt calea, adevărul și viața". Astfel l-a personificat El. Si apoi adauga : "veți cunoațte adevărul și adevărul vă va elibera" (Ioan 8:32). Astfel spus: dacă-l veți întâlni pe Dumnezeu, veți trăi în adevăr. Acest prozelitism, ca dealtfel și natura transcedentală a adevărului nu ar putea să ne satisfacă pe deplin.

I se cere Masonului să se îndoiască de sensul curent, aducând în dezbatere valorile comune admise, pentru a putea progresa altfel. Căutarile noastre trebuie orientate către imanență. In "Cartea Filozofului", Nietzsche ne ajută în acest sens și aruncă întrebarea dintâi atunci când spune "Dar ce este deci adevărul? O multitudine de metafore, de metonimii...(am putea adăuga simboluri) care au fost preamărite, transpuse și impodobite, și care, după o lungă folosire, par ferme, canonizate și constrângatoare; adevărurile sunt iluzii despre care am uitat că există".

In masonerie, ca și în afara ei fără îndoială, înțeligibilitatea adevărurilor se poate naște în descoperirea sensului ascuns a formei verbale.

Ritualurile propun astfel un proces continuu de interogare, caruia Masonul îi răspunde prin judecăți de valoare pe baza convingerilor dobândite pe parcursul căutărilor sale.

Cine spune că deține Adevărul minte!

Masonul nu spune că deține adevărul, căci el îl caută!

Francamasoneria este o metodă în slujba unui proiect: perfecționarea în același timp și spațiu atât a omului cât și a societății! 

Este o deschidere spre lume iar pentru noi, franc-masonii, această deschidere reprezintă calea.

Ochiul din centrul deltei luminoase din Templele noastre privește dincolo de opresiune, către respectul față de celălalt, dincolo de războaie către concordia universală, dincolo de egoismul bogaților către solidaritatea oamenilor.

Ceea ce vede ochiul din centrul deltei luminoase din Templele noastre este o umanitate mai bună și mai luminată, este ordinea care se naște din haos, este viața care ar putea să existe, ascunsă în viața care există.

Este datoria noastră întâi de om și apoi de francmason de a-l arata oamenilor!

"Cel care vine pe lume să nu tulbure nimic nu merită nici atenție nici răbdare". (Rene Char)

Suntem cu toții martori ai genocidurilor transformate în holocaust, ai razboaielor sfinte transformate in  războaie economice sau a meschinăriilor transformate în minciuni. Suntem cu toții martori ai unor realități care ar putea să ne facă să renunțăm, dar noi continuăm să construim pentru o umanitate mai bună și mai luminată, continuăm să mergem înainte pentru ca alții să nu se piardă, pentru ca aceasta este dorința și datoria noastră.

Acesta este proiectul francmasoneriei care dă un sens vieții noastre...altfel Seaua ar muri !!!!!!.

Sursa: Dezbaterile Lojii Unite-Solidarite

Un gând...

Eu sunt acea femeie care se suie pe muntele vieţii,

mutând pietre şi plantând flori.

Un proverb mongol

Cel victorios are mulţi prieteni;

cel învins, buni prieteni.

Ue citation de Jean Van Hamme, le créateur de Largo Winch, interro

Mieux vaut être copié que copieur.

Mesaj de Sfântul ioan de Vară

Iubitele mele Surori,

Iubiţii mei Fraţi,

Astăzi marcăm închiderea anului masonic. Am speranţa ca acest an ce tocmai a trecut a fost îmbelşugat în Lumină şi putere de muncă şi că Şantierele noastre nu au dus lipsă de nimic pentru realizarea Marii noastre Opere Filozofice, Filantropice şi Umaniste.

Vă urez pentru noul an aceeaşi voinţă şi forţă de muncă pentru solidificarea Edificiului nostru şi să daţi dovadă de aceeaşi bunăvoinţă ca şi până acum atunci când a venit vorba de întinderea braţului fratern pentru cei care au nevoie... nevoie de o faptă, de un gând, de o vorbă bună.

Cu drag, a voastră Soră,

Anca NICOLESCU 33°

Mare Maestră de Onoare a MLFR

Suveran Mare Comandor

Supremul Consiliu Feminin pentru România

Gabriel García Marquez despre prietenie...

Prietenia nu se cucereşte

şi nici nu se impune,

pentru că ea se naşte din inimă.

Fratele Benjamin Franklin a spus despre "bucurie" că este...

Bucuria este piatra filozofală

care transformă totul în aur.

George Orwell despre libertate

Libertatea este dreptul de a le spune celorlalţi

ceea ce ei nu doresc să audă.

Orașul Bordeaux din sudul Franței onorează memoria unuia din cei mai celebri cetățeni ai orașului Francmasonul Etienne Morin

Etienne Morin , negociant din Bordeaux, născut spre 1717 in regiunea Cahors si decedat in 1771 in Jamaica este cunoscut pe plan mondial pentru rolul preponderent pe care l-a avut in Francmasonerie  in speța in apariția si dezvoltarea Ritului Scoțian Antic si Acceptat.

După ce a fondat la Bordeaux,  in iulie 1745 loja « Alesii Perfecți »prima Loja mama scoțiana  având un Rit ordonat si coherent, începând cu anul 1763 creaza in Antile Loji lucrând la Ritul “ Ordinul Secretului Regal”, un rit in 25 de grade ce va fi numit mai târziu „Masoneria de Perfecțiune”.

Plecând de la această masonerie de Perfecțiune creata de Etienne Morin se va naște in 1801 la Charleston, primul Suprem Consiliu al Suveranilor Mari Inspectori Generali de gradul 33 si ultim al Ritului Scoțian Antic si Acceptat.

Acest  francmason de excepție va fi omagiat loc vineri 7 iunie la orele 15 când Alesii Orașului Bordeaux vor consfinții actuala gradina Haussmann in Square ETIENNE MORIN.

 

 

Un proverb de la Răsărit spune că...

A cădea este permis.

A te ridica este obligatoriu!

Paşte Fericit!

Există o lumină care străluceşte

dincolo de cel mai înalt dintre cerurile cele mai înalte.

Aceasta este lumina care străluceşte în inima ta.

Vă doresc Sărbători fericite

şi Lumina pascală să inunde sufletele voastre! 

Între raţionalitate şi suflet...

Mereu trebuie să-ţi asculţi capul,

Dar să-ţi laşi inima să vorbească!

O conferinţă despre umanism, Masonerie, tineri şi necesităţi ale societăţii noastre

Joi (25 aprilie 2013, ora 12:00) voi susţine o conferinţă publică la Universitatea Hyperion din Bucureşti, fapt pentru care am plăcerea de a vă invita pe toţi cei interesaţi şi în mod particular pe cei tineri. Titlul conferinţei va purta titlul "Umanismul Masonic - O Necesitate". Vă aştept cu drag!

Gândul zilei...

Nu este suficient să ştii, trebuie să şi aplici.

Nu este suficient să vrei, trebuie să şi faci. 

Mesajul Presedintelui de Ziua Internationala a Femeii

La mulţi ani Surorilor mele...

Tocmai de la Iaşi vă urez un călduros şi fratern

LA MULŢI ANI

Să fiţi mereu la fel de frumoase la suflet

şi nobile în gesturi...

La mulţi ani de 1 Martie!

Să-ţi fie micul marţişor

Prilej de bucurie

Acum, când florile de gheaţă pier

Iar primăvara iar învie!

Bertolt Bretch spune despre oameni că...

Există oameni care luptă o zi şi sunt buni.

Există alţii care luptă un an şi sunt mai buni.

Există cei care luptă mulţi ani şi sunt mult mai buni.

Dar există şi cei care luptă toată viaţa...

Ei sunt cei ESENŢIALI!

Discursul susţinut la reuniunile masonice anuale din Africa (REHFRAM & CPMAM), pe tema "Devoir et Obligations du Franc-Maçon"

Très Respectables Grands Maîtres

Très Respectables Grandes Maîtresses

Très chère Frères et Sœurs,

Messieurs, Mesdames ici présents

Le thème proposé à notre réflexion est :

 " Franc-maçon : Homme de Devoirs et d'Obligations ". 

Notre vieux dictionnaire Larousse qui sert de base depuis des dizaines d’années à la langue française, est obligé de se marcher un peu sur ses propres pieds, en définissant l’un des mots par l’autre….DEVOIR. : « Ce à quoi on est obligé par la loi, la morale….l’obligation, la nécessité. »

Sous le mot OBLIGATION on lit « contrainte, devoirs qu’imposent la loi, la morale, les convenances… ».

En se reportant à la Franc Maçonnerie on est de même  tenté de dire que cette définition du Franc-maçon est un ….PLÉONASME !

Bien sûr, pour l’initié, et je crois que ça vous est passé par la tête à tous, le premier article des « Obligations d’un Franc-Maçon »  des Constitutions  d’Anderson : « Un maçon est obligé par son engagement, c'est-à-dire par son état de Franc Maçon, d’obéir  à la loi morale, ….et s’il comprend correctement l’Art il ne sera jamais un athée stupide ni un libertin irréligieux »   

Voilà pour les Obligations……

et partant de là on peut alors se demander où Anderson s’est inspiré pour rédiger ses Constitutions…. ? Dans les « Old Charges » qui sont un répertoire, ou mieux, les règles de conduite et donc les devoirs des maçons opératifs, rédigées bien des siècles avant.

La notion de devoir est présent à chaque degré, et jalonne le parcours de la vie maçonnique depuis l’initiation jusqu’au dernier degré et le plus sublime degré le 33^ième.

Pour l’apprenti, c’est le silence, le devoir de réflexion, d’observation, d’apprendre qu’un monde existe en dehors de soi, un monde qu’il faut apprendre de connaitre, un autre monde, des mondes peuplés d’êtres humains, qui ne sont pas fait à notre image mais qu’il faut comprendre.

Pour le compagnon, le devoir c’est la connaissance de soi à partir de la connaissance des fonctions de vie et le sens du devoir éclatera comme une étoile dans plusieurs directions. C’est l’acceptation de faire un chemin ensemble comme les compagnons opératifs, chacun portant sa charge, chacun aidant physiquement et moralement l’autre à poursuivre sa route. Souvenez-vous de la cérémonie du départ des compagnons à la fin du rituel du 2^ième degré, quelle leçon de solidarité ! 

Arrivé au grade de Maître Maçon,  le  devoir c’est la recherche de la parole perdue, la compréhension de ce qui reste inintelligible aux profanes et aux maçons de salon. Puis le devoir de tout maître authentique est de transmettre sa lumière à ceux qui sont sur la voie et de nourrir son âme à la flamme d’un plus initié que lui.

Le Devoir est une action que nous sommes obligés de faire et qui est conforme à la loi de la nature. Le Devoir est profondément lié à la loi, mais il trouve son origine dans le désir de conservation de soi des individus de l’équilibre de l’univers Xénophon (430-355 av JC), philosophe, historien et maître de guerre disait « pour donner la foi à un groupe ; le premier point, c'est de lui montrer par le raisonnement le bien qui résulte du Devoir » 

Pour Saint Thomas D’Aquino,  Le siège du Devoir, c'est la conscience de l'homme qui en tant que tel est susceptible de se tromper doit donc s'appuyer sur la raison naturelle,
 

C'est vrai pour le maçon qui accepte les Devoirs de son grade avec joie, jamais par obligation ou par la force. - Il est Libre.-  Nos travaux peuvent ne pas être récompensés, car celui qui sème ne récolte pas toujours. Êtes-vous préparés à accomplir le Devoir parce qu'il est le Devoir, sans songer à la récompense ?
Le Devoir d'obéir à la loi morale nous révèle la liberté de notre volonté de nous opposer aux inclinaisons de notre nature.

 Et le Maçon plus que quiconque, est un être de Devoir, lui qui doit être lucide, qui connaît ses faiblesses, mais qui aspire à la connaissance, à plus de perfection. Par son serment, le Maçon a des Devoirs envers son ordre, mais est-ce qu'un Devoir ne nous lie pas aussi envers nous- même ?
Il n'est point besoin d'espérer pour entreprendre, ni de réussir pour persévérer.
La Maçonnerie est un Devoir, car il n'existe pas de Devoir plus ou moins important selon la situation ou le grade, car le non accomplissement pour ce à quoi l'on s'est engagé, un jour produira les mêmes conséquences ou les mêmes sanctions. 

La loi des Initiés a posé en l'homme l'excellence de ses Devoirs : Conserve-toi, Modère-toi, Instruis-toi, puis instruis tes Frères, tes Semblables. 

Notre premier devoir est de  voir ce qui existe et que nous n’avons jamais pris le temps de regarder. 

La Franc-maçonnerie n’impose pas comme premier devoir de faire son salut de toute force en fuyant la réalité de la vie quotidienne, mais de devenir un homme conscient  de ses limites et de sa grandeur.

En parallèle, les règles maçonniques nous reconnaissent comme  premiers devoirs sacrés et les plus pressants que la nature et la conscience nous imposent sont nos propres responsabilités: une famille, des enfants, de vieux parents, les engagements civils que  nous avons acceptés de remplir…et vis-à-vis de l’Autre : « Ne fais jamais à autrui ce que tu ne voudrais pas qu’il te fût fait à toi-même, fais aux autres tout le bien que tu voudrais qu’ils te fassent à toi-même ». 

En fait, dans l’expression maçonnique de nos jours, les devoirs c’est la conduite concrète qu’un maçon doit s’imposer, un choix librement consenti, auquel s’engage tout postulant, à chaque degré de sa  progression maçonnique.

Le serment que chacun prononce en posant  la main sur le Livre Sacré, c’est l’engagement d’essayer en son âme et conscience  de suivre ce chemin de la vie maçonnique, c’est l’acceptation solennelle de ces règles de vie : le serment entraine  donc  l’Obligation, d’où souvent le fait que l’un ou l’autre de ces mots sont utilisés pour designer le même acte, la même responsabilité   

Vu sous cet angle le titre de cette planche n’est plus un pléonasme mais une complémentarité

Mais cette complémentarité doit d’une manière évidente  nous interpeller…..car tout n’est pas de dire et de promettre, de poser la main droite sur un livre sacré : le maçon ne peut pas être un vivant  inerte, sans réactions dans le monde dans lequel nous vivons !

Les rituels que nous égrenons au cours de nos tenues, les constitutions, les paroles de chaque chaine d’union, les avons-nous en mémoire ? Le maçon n’est pas seulement un homme de réflexion, la tête dans les nuages des symboles,  le devoir est aussi conviction dans l’action. Dans le monde dans lequel nous vivons chacun dans notre patrie, chacun dans notre ville, chacun dans notre rue sommes nous fidèles à toutes ces belles paroles ou restons nous bien tranquilles les pieds dans nos pantoufles ?

Combien de Frères, combien de Sœurs sont venus à la Franc-maçonnerie à la recherche de la Fraternité, d’une universalité avec l’espoir de communion à la recherche de spiritualité et de réflexion sur les problèmes du monde d’aujourd’hui, pour porter ensuite au dehors, activement, cette conviction que la Fraternité et la compréhension entre les hommes peut rendre ce monde meilleur à vivre et assurer le bien être de toute la famille humaine ?

Combien en sont repartis, déçus, combien sont restés en chemin, combien ont trouvé que l’inertie des loges, que les yeux mi-clos des frères ne correspondaient en rien à l’idéal d’action et de dynamisme collectif  dans lequel ils avaient espéré s’insérer et pour lequel ils étaient prêts à sacrifier leur confort  pour faire un pas vers une possibilité de coexistence heureuse,, une fraternité partagée, la solidarité, la tolérance de l’existence de l’autre et la compréhension de la complexité de l’univers humain..

Pour combien de maçons, l’esprit de clan, les doctes théories, les discordes, les divisions, les prétentions, les préséances et les cordons ont pris plus d’importance que la chaine d’union universelle, plus d’importance que la construction  du  Temple de la maçonnerie du 3^ième millénaire qu’il était urgent de bâtir.

Le Franc-maçon doit se considéré, doit être convaincu d’être un homme de la cité : à ce titre, et sans renoncer à sa vocation initiatique, mais bien plutôt en y prenant appui, il peut et doit affirmer et mettre en pratique les valeurs considérées comme fondamentales : La défense des droits de l’homme, le droit de chaque homme d’exister humainement, le droit à manifester ses opinions qu’elles soient religieuses ou existentielles, en un mot : le droit à la dignité de l’être. 

En ce sens, le devoir n’est pas une notion vague, confuse et intellectuellement fumeuse : c’est une réalité sociologique pour le maçon, qui doit s’impliquer dans la vie même de la cité, car comment peut-il prétendre agir autrement  pour « l’Union, le Bonheur, le Progrès et le Bien-Etre de la famille humaine en général et de chaque homme en particulier. On doit donc travailler avec confiance  et énergie et faire des efforts incessants pour atteindre ce but  le seul que la Maçonnerie reconnaisse comme digne d’elle » Ceci n’est pas de moi mais le texte même des Constitutions du Rite Ecossais Ancien et Accepté = 1762 !

Mes Frères, mes Sœurs, il n’est point besoin de long discours car en ces mots simples et concis réside toute notre raison d’être : c’est à ces mots que nous avons choisi librement et juré  d’être fidèles, de les répandre et de les mettre en pratique autour de nous.

La Franc-maçonnerie est à la fois un fait initiatique, spirituel, formatif, progressif et
historique. Pour toutes ces raisons, elle occupe une place à part dans l’éventail des
engagements humains. Sa force est dans sa pérennité, car si les institutions politiques et
sociales passent, l’esprit maçonnique demeure. Au fil du temps l’Ordre se survit à lui-
même. Chaque génération de Frères et Sœurs  assume la responsabilité de continuer la Chaîne
d’Union.

Aujourd’hui, ici, une fois de plus  souhaite que toutes les
Grandes Loges du monde collaborent pour bâtir un Ordre maçonnique du XXIème siècle
qui soit à la fois :

• Le Temple de la lumière et de la vertu ;
• Le Centre de l’Union, de la Fraternité et de la Solidarité humaine ;
• Le Temple de la démocratie ;
• L’Université permanente des hommes libres et responsables.

Puis-je pour terminer reprendre une phrase d’un maçon qui a su bien comprendre et expliquer notre mission «  Le Franc-maçon n’appartient pas à un Ordre qui se veut uniquement et seulement contemplatif, mais il veut être un homme d’action, un bâtisseur, et dans le cadre de la cité et de la société où il vit un homme responsable qui s’efforce de traduire son idéal dans ses actes «  (Henri Tort-Nouguès) 

Merci de m‘ avoir écouté et merci encore si vous accepté que nous continuions  ensemble notre chemin dans le respect  des devoirs et obligations auxquelles  nous avons tous un jour souscrit en toute liberté et sans restrictions.

Anca  Nicolescu 33

Grand Maitresse d’Honneur

Grande Loge Féminine de Roumanie 1922

Un mesaj pentru 24 ianuarie 2013 | Mica Unire

Iubitele mele Surori,

Dragi Fraţi

Români,

Într-o zi atât de importantă pentru istoria şi integritatea naţiunii noastre, gândul nostru se îndrepată spre partizanii Revoluţiei "Paşoptiste", o bună parte a lor Francmasoni români, care şi-au sacrificat viaţa şi s-au dăruit idealului de a avea o Românie unită.

Dubla alegere a Domnului Alexandru Ioan Cuza pe Tronul Moldovei şi al Ţării Româneşti a fost posibilă nu doar cu ajutorul Fraţilor noştri din ţară şi străinătate, ci şi cu dorinţa şi efortul comun al tuturor românilor.

Exemplul lor şi principiile ce i-au călăuzit ne sunt astăzi exemplu întru propăşirea materială şi spirituală a poporului român indiferent unde s-ar afla acesta, în ţară sau peste hotarele României.

Am zis!

Anca NICOLESCU 33

Suveran Mare Comandor

Supremul Consiliu Feminin pentru România

Fratele nostru Napoleon Bonaparte spunea că...

Tăcerea este unicul prieten

care nu trădează niciodată.

Un sfat pentru Masoni: maxime care mi-au călăuzit voiajul masonic

1. Să ne bucurăm de momentul prezent. Să nu ne lăsăm antrenaţi în trecut şi distraşi de la ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor. Adevărata viaţă se trăieşte acum.
2. Să luăm decizia de a ne fi  cel mai bun prieten!. Să fim de asemenea indulgente, înţelegătoare, iertătoare cu noi înşine precum am fi cu cel mai bun prieten.
3. Să nu ne facem rău înșine. Cu toţii avem dreptul să facem greşeli. Nu rezolvăm nimic dacă ne blamăm, ne judecăm, ne învinovăţim, toate astea nu fac decât să ne aducă necazuri. Trebuie însă să învățam din greșelile noastre și ale altora!!!
4. Să încercăm sa ne adaptăm în loc să ne revoltăm. Câtă energie inutilă risipim inutil pentru a combate realitatea! Ceea ce este , este, şi gata! Inutil să vrem să schimbăm lucruri ce nu le putem controla noi?
5. Să ne concentrăm pe aspectele pozitive ale vieţii . Vor exista întotdeauna şi părţi dureroase în existenţa noastră, dar de ce să le amplificăm concentrându-ne pe ele toată energia?
6. Să acumulăm toate emoţiile care apar în noi. Nu există emoţii bune şi emoţii rele. Ele toate fac parte din noi.
7. Să dedicăm problematicilor noastre un timp definit de-a lungul zilei. În acest fel nu vom mai fi copleşiţi de temerile noastre şi ne vom putea folosi restul timpului în mod constructiv.
8. Să ne felicităm pentru fiecare faptă bună, pentru fiecare succes, oricât de mic ar fi el. Nu trebuie să aşteptăm să înfăptuim lucruri măreţe pentru a recunoaşte că suntem mândri de noi. 
9. Să ne observăm discursul interior!. Dacă acesta nu este corect să-l schimbăm astfel încât acesta să devină conform cu realitatea. Adesea ceea ce ne face rău este ceea ce gândim  şi ceea ce ne spunem!.
10. Să renunţăm la exigenţe şi să ne concentrăm pe preferinţe. Când ne impunem un lucru, trăim mai multă frustrare dacă nu-l obţinem decât dacă l-am fi considerat ca o preferinţă.
11. Detaşarea. Nu merită efortul de a insista pe acelaşi tip de atitudine atunci când o soluţie se dovedeşte nepotrivită. De ce să nu ne deschidem şi să vedem lucrurile diferit?
12. Să ne facem lista de priorităţi. Acest lucru ne ajută să recunoaştem ceea ce contează cu-adevărat pentru noi şi să investim în asta, în loc să ne risipim, aşa cum fac ceilalţi.
13. Să acceptăm să ne asumăm alegerile. Astfel acţionăm responsabil şi ieşim din cătuşele victimei.
14. Să ne facem timp pentru a trăi, a iubi, a savura viaţa. Nu ştim cât timp mai avem de trăit şi atunci să profităm la maxim!

Motto-ul meu pentru 2013

Nimeni nu-şi atinge scopul cu o singură încercare,

nici nu-şi perfecţionează viaţa cu o singură modificare,

nici nu atinge înălţimile cu un singur zbor.

Nimeni nu merge fără a fi călcat greşit de multe ori.