MASONERIA SE TRAIESTE NU SE INVATA

DRAGELE MELE SURORI

La sfarsit de an  este uneori bine sa tragi concluzii

Imi doresc sa va impartasesc niste ganduri pe care va rog sa le analizati in perioada urmatoare  si care sper sa va faca sa veniti in noul an cu un suflu cu un nou elan.

Aud prea frecvent opiniile FF\ si SS\ noastre despre lipsa de entuziasm la Tinute din cauza excesului de munca administrativa sau de rutina. Nu exista un mod mai perfect de a contribui la existenta institutiei decat sa vorbim despre tot ce ne uneste tot mai mult in fiecare zi si ne defineste in mod cert ca membri ai Fraternitatii in general si al MLFR in particular. In aceasta opera de reflectie asupra temelor masonice si culturale contributia noastra este obligatorie si trebuie sa o indeplinim cu placere dat fiind faptul ca asa putem contribui la tonica lucrarilor; nu neaparat pentru o ilustrare a experientei valoroase cat in ceea ce priveste o buna cultura generala si mai ales o buna dispozitie a SS\ obtinem cu totii salariul nostru simbolic. Aceasta lucrare de a ne confrunta cu micile probleme in procesul  lucrarilor noastre va fi benefica doar cu o singura conditie esentiala si absolut indispensabila, asupra careia se necesita a se insista in aceasta privinta.

Masoneria nu se invata asa cum se poate invata latina, matematica, filozofia  sau oricare materia de curs. Tin\ Lojilor nu sunt cursuri de seara pentru adulti. Masoneria, si tot ce se poate numi cunostinte masonice, nu este un lucru care se invata din carti sau texte pentru a se adauga la tot ce SS\ noastre  deja cunosc din studii si experienta fara a le modifica. La fel nu poate fi vorba de diletantism, este o regula de viata care se aplica nu doar activitatilor propriu zis masonice ci a tuturor aspectelor din viata unui Mason. Este suficient sa ne amintim ca la faurirea masoneriei speculative, aceste reguli au fost specificate si sunt acceptate liber de catre cei care se initiaza in Masonerie. Masoneria se reflecta in trupul si spiritul masonului. Aceasta nu trebuie sa conditioneze doar manifestarile active  si de orice natura a  unui Mason ci propria sa existenta, stilul de viata, modalitatea de a gandi, de a judeca, de a simti, de a intelege, opiniile sale, gusturile, obiceiurile, comportamentul in orice fel de actiune. Ori esti un adevarat Mason ori nu esti Mason. Daca cineva este cu adevarat Mason, nu va putea fi linistit pana cand nu va ajunge sa asimileze Masoneria, sa o inteleaga pe deplin si sa o vada intr-o lumina absolut clara; ca mai apoi sa se reajusteze conform regulilor ei, sa revizuiasca toate aspectele, ideile despre lucruri, si sa treaca printr-un filtru masonic toate actiunile sale vizavi de oameni si faptele sale, si anume, sa faureasca din el un OM  nou, un altfel de OM, care nu face nimic, care nu gandeste nimic decat intr-un mod consecvent. Daca apartenenta la Masonerie nu determina o asemenea aspiratie, o asemenea dorinta in om, acesta niciodata nu va ajunge sa fie un Mason chiar daca toata viata va apartine Masoneriei, chiar daca va cunoaste esenta ritualurilor si va purta insemne si insigne masonice ale gradelor celor mai inalte.

Nu spunem ca toti cei care au experimentat necesitatea de a-si conforma existenta invataturilor Ordinului au avut succes. Ceea ce conteaza este ca au simtit aceasta necesitate si ca se dedica la atingerea acestui obiectiv. Ceea ce conteaza este ca au in inima lor aceasta intentie ferma de a merge mai departe in acest sens, de a depune toate eforturile si cu perseverenta de a avansa in aceasta viata. Nu toti au reusit intrinsec prin aceste metode sa ajunga la finalul calatoriei, unii si totusi nu putini au reusit sa atinga scopul propus. Pentru toti care persevereaza, meritele sunt egale, sunt cei care iau masoneria in serios.

Acum, sa se inteleaga bine, a fi Mason inseamna sa iei viata in serios, inseamna sa te daruiesti cu toata fiinta ta unei cauze  marete, celei mari marete pentru umanitate; inseamna sa perseverezi pentru ca s-a inteles deja ca viata are un sens, o finalitate si un om constient de datoria sa de a lucra pentru a evolua in acest sens, a ales Masoneria ca metoda de a-si indeplini aceasta lucrare, aceasta datorie.


Masoneria nu este unica metoda de perfectiune umana, sunt multe alte medii pentru a ajunge acolo, toate religiile, filosofiile, scolile de gandire, sectele, toate isi propun perfectionare Omului, umaninatii si care au instituit toata disciplina care demonstreaza in mod fidel si implacabil adeziunea totala a membrilor sai, o adeziune toatala cu intreaga lor fiinta. Insa toate acestea procedeaza la fel impunand o doctrina apriori, un sistem dogmatic la care spiritele  indragostite de obiectivitate si de liberul arbitru nu pot subscrie cand au ales calea si metodele pe care le ofera Masoneria.


Conditia esentiala pentru care o invatatura masonica sa fie benefica este ca cel care o primeste o concepe ferm si o transforma intr-un instrument al schimbarii, a adaptarii acesteia la fiinta sa in cel mai inalt punct al destinului sau, si pentru aceasta este indispensabil sa o  primeasca ca un aliment pentru asimilare care va fi prezent in toate abilitatile sale de analiza, intelegere si dorinta de a se incorpora in esenta cea mai  intima si profunda al fiintei sale. Daca este asa,  neofitul isi va insusi doar elementele utile lui insisi, ardoarei si setei sale si acestea il vor duce sa caute in el insusi unde aceste invataturi si-au gasit loc sau sa deduca din ce vede si intelege.
Nu pot decât să spun că am crezut și cred în continuare cu tărie în definirea F\M\ ca fiind o societate elitară, care susține, construiește și dezvoltă elite – nu elite politice, nici economice, ci ... intelectuale și morale. Este o definiţie pe care  am subliniat-o în repetate rânduri, atât în cadrul ţinutelor cât şi în conferinţele adresate profanilor.



Anca Nicolescu 33

Vesnic Ucenic pe drumul cunoasteri