Postări
Bucureşti, 1 decembrie 2013/6013
Francmasoneria şi
relaţia ei cu lumea politică
Francmasoneria nu are nevoie să se arate, în schimb
ea trebuie să vorbească celorlalţi. O zi ca aceasta este o modalitate ca
Francmasoneria să-şi arate strălucirea culturală şi o bună ocazie să se facă
cunoscută profanilor. Să le demonstreze acestora sensul angajamentului masonic.
Dar ce reprezintă acest angajament?
El reprezintă dorinţa de afirmare a valorilor care
stau la baza umanismului şi care sunt înrădăcinate în deviza noastră:
Libertate, Egalitate, Fraternitate. Într-o lume care este pe cale să-şi piardă
sensul, Francmasoneria reprezintă o adevarată oportunitate, căci ambiţia
Francmasoneriei este de a cugeta la lumea care va să vină.
În raport cu lumea politică care ofera o viziune pe
termen scurt, Francmasoneria deschide un larg bulevard. Este paradoxal căci noi
suntem o societate initiaţică ale căror baze au fost puse înca din secolul al
XVIII-lea şi, mai mult ca niciodată, suntem depozitarii şi purtatorii unei
speranţe de care vom avea cu-adevarat nevoie pentru secolul care urmează.
Noi, MLFR, suntem o societate iniţiaticî cu vocaţie
societală: simbolurile noastre, cultura noastră ritualică sunt unelte de
perfecţionare a sinelui şi a societăţii. Noi trebuie să reexplicăm democraţia,
să promovam sensul demnităţii omului într-o lume mult prea mercantilă, să punem în mijlocul dezbaterilor noastre gândirea etică şi morală.
Referindu-ne la relaţia Francmasoneriei cu patria,
ne aflăm deja în domeniul temporal în care vom rămâne pentru a studia
raporturile Francmasoneriei cu politica sau, mai bine spus, cu politicul. Şi
aici doresc să fac o delimitare clară între politică ca practică şi politic ca
principii. În acest domeniu s-au spus multe neadevăruri, opinii pe cât de
diverse pe atât de eronate, multe dintre acestea plecând chiar de la
necunoaşterea celor două concepte mai sus menţionate. De aceea, dorim să ne
aplecăm puţin asupra acestui subiect, încercând pe cât posibil să-l clarificăm.
Pentru aceasta vom porni de la două propuneri, mai bine zis două constatări.
Prima constă în a spune că astăzi, ca şi ieri,
Francmasonul nu aparţine unui Ordin care se doreşte a fi numai şi numai
contemplativ, ci că acesta se vrea a fi un Homo
Actionis (Om de Acţiune), un Constructor, iar în cadrul Cetăţii, al
Societăţii în care trăieşte, el se vrea a fi un Homo Muneris (Om Responsabil), care se străduieşte să transpună în
fapte Idealul său.
Cea de-a doua, care decurge de altfel din prima, ne
va arăta că Francmasonii care participă la viaţa politică a Ţării lor sunt
numeroşi, fiind implicaţi la toate nivelurile: consilieri municipali,
consilieri generali, consilieri locali, Deputaţi, Senatori, Miniştri etc.
Fenomenul nu este nou şi a existat atât în România,
cât şi peste tot în lume încă din secolul al XVIII-lea. Pe de altă parte, sunt
numeroşi şi cei care participă la viaţa politică a ţării noastre şi care nu
sunt Francmasoni. Există spre exemplu, în Guvernul care decide destinele
României Miniştri care sunt ortodocşi, catolici, protestanţi, evrei, atei (şi
totuşi, atei dacă ar fi, jurământul depus este cu mâna pe Constituţie şi
Volumul Legii Sacre, adică Biblia) etc.
Ar fi absurd sa ne gândim că ei îşi vor căuta
direcţia acţiunilor pe care le statutează Patriarhul, Marele Rabin al României
sau Marele Muftiu. Credem totuşi că aceştia îşi determină acţiunea politică în
funcţie de angajamentele pe care şi le-au asumat faţă de alegători şi faţă de
partidele ai căror membri sunt, dar şi în funcţie de propria conştiinţă.
Există chiar şi Miniştri Francmasoni. MLFR nu şi-ar
aroga niciodata dreptul să le dea acestora directive sau sfaturi. Dacă ar
face-o şi-ar pierde sensul vocaţiei şi s-ar denatura. Şi asta pentru că
Francmasoneria prin definiţie doreşte să fie un centru care uneşte şi pentru
aceasta ea respectă dreptul la diferenţă, la conştiinta liberă în determinarea
invdivizilor care o compun. Şi asta ţine atât de domeniul politic cât şi
religios.
Libertatea
de conştiinţă este legea noastră,
ca de altfel respectarea democraţiei, a sufragiului universal când acesta este
legal şi liber exprimat.
Dacă trecem de la
guvernanţi la guvernaţi, este necesar să ne reamintim un articol important din
Constituţia noastră unde stă scris : "Francmasonii respectă legile şi autoritatea legitimă a ţărilor în
care trăiesc şi unde se reunesc liber”, adăugând mai apoi că "sunt
cetăţeni educaţi şi disciplinaţi şi se conformează imperativelor conştiinţei
lor”. Să mai adăugăm la toate acesea faptul că în domeniul
politic, ca şi în cel religios, "ei caută concilierea
contrariilor, şi vor să unească oamenii prin intermediul unei etici universale
şi prin respectarea personalităţii fiecăruia”.
În acest domeniu
particular care este domeniul politic, regăsim o constantă în filozofia
Francmasoneriei: apărarea libertăţii, a tuturor libertăţilor, şi apărarea a
ceea ce este just şi rezonabil, căutarea armoniei între cetăţeni şi uniunea
între oameni, respecarea cu scrupulozitate a personalităţii umane. Astfel, când
drepturile persoanei sunt ameninţate, când libertăţile fundamentale sunt puse
în pericol, atunci Francmasonii, dincolo de diferenţele religioase, politice,
filozofice, se unesc penru a salva aceste drepturi şi libertăţi.
Să mergem mai departe
adăugând faptul că Francmasoneria, ca Instituţie are nu numai dreptul dar şi
obligaţia să intervină în viaţa publică atunci când fanatisme de orice natură,
sisteme totalitare ameninţă existenţa-i însăşi, distrug Coloanele Templului,
persecută şi elimină chiar şi Francmasonii, aşa cum a făcut-o în trecutul
recent, şi cum o va face şi în viitor împotriva oricărui sistem totalitar care
ar interzice Francmasoneria şi ar persecuta Francmasonii.
În ceea ce priveşte viaţa
internă a Atelierului, a Lojii, trebuie amintit aici de Declaraţia MLFR conform
căreia orice controversă sau dispută care atinge subiecte politice sau subiecte
confesionale, este interzisă în Lojă şi că dacă se fac propuneri pentru
discutarea acestor subiecte, acestea sunt făcute în afara oricărui spirit
partizan şi sectar iar dacă au loc dezbateri, nu se va ajunge niciodată la un
vot şi nici la adoptarea de rezoluţii susceptibile să constrângă în vreun fel
sentimentele şi opiniile anumitor Fraţi sau Surori.
În acest domeniu atât de
dificil, unde foarte adesea pasiunile riscă să provoace dezbinări,
Francmasoneria se străduieşte să aducă o dorinţă de dialog constructiv, un
spirit de concordie şi de armonie. Acţionând astfel, suntem fidelii
continuatori ai celor care au pus bazele fundamentelor Ordinului Masonic la
începutul secolului al XVIII-lea.
"Nicio
ceartă sau dispută nu trebuie să treacă pragul Lojii şi cu atât mai puţin vreo
dispută pe teme religioase sau politice”. Constituţiile lui Anderson
Articolul al Vl-lea, punctul 2.
Să nu uităm că atunci
când sunt reconstituite Lojile Masonice în Anglia, Scoţia, Franţa, în Europa,
aceste naţiuni diferite au cunoscut în trecutul recent războaie civile
teribile, că timp de decenii oamenii au fost dezbinaţi şi masacraţi pentru idei
şi conflice religioase şi pentru cucerirea puterii politice, iar conştiinţele
au fost profund marcate de aceste dezbinări.
Astfel majoritatea
oamenilor acestor timpuri aspiră la o pace civilă şi caută o anumită
uniune în spiritul toleranţei reciproce; ei speră într-o umanitae reconciliată
(armonizată) cu ea însăşi şi se străduiesc să-i realizeze modelul chiar în Loja
Masonică.
Prin urmare, plecând de
la diferenţele de principialitate ale „politicului” şi „politicii”,
Francmasoneria, ca instituţie, a inculcat Francmasonului, ca individ Liber şi
de Bune Moravuri, ideea unei societăţi mai bune, mai prospere şi tolerante, iar
toate aceste lucruri nu pot să emane decât din aplicarea la nivel civic a
îndatoririlor pe care fiecare dintre noi, Francmason sau nu, le avem.
Doresc a-mi conchide
discursul astăzi într-o notă care să marcheze dubla noastră sărbătoare,
referindu-mă cu precădere la a doua, una la fel de importantă pentru
Francmasoni, cât şi pentru Români, în general. Astăzi naţiunea noastră
sărbătoreşte 95 de ani de la Marea Unire. Este de datoria noastră să evocăm
astăzi acelaşi spirit de care v-am vorbit mai devreme şi să acordăm Fraţilor
noştri locul meritat pentru participarea lor la propăşirea acestui ideal care
încă rămâne în picioare, fiind dezirabil, sub orice forma, în viitorul nostru.
Idealul unei Românii unite şi prospere, al unei Românii mari a fost, şi este,
cu bunăvoinţa MAAU, apanajul nu doar al românilor în general, ci şi al
Francmasonilor români. Suntem datori a-i reaminti nu doar ca participanţi activi la
Marea Unire, ci şi ca Francmasoni, ca modele ale comunităţilor lor, ale
societăţii româneşti per ansamblu.
Aşadar, LA MULŢI ANI
ROMÂNIA, LA MULŢI ANI ROMÂNI.
Am zis.
Dr. Anca NICOLESCU 33°, PGM, SMC
Mare Maestră de Onoare
Marea Lojă Feminină a României
