Îndoiala masonului în căutarea Adevărului

A se îndoi înseamnă a gândi, a-și pune întrebări. Spiritul nu progresează decât punându-și întrebări, și nicidecum atunci când gândind în mod rațional deduce logic rezultatele care nu rezultă din nimic în afara de ele înșele. Raționamentul circular reduce câmpul de investigație și limitează gândirea. Dar dacă a se îndoi înseamnă a gândi, a gândi înseamnă a se descoperi pe sine (conform lui Descartes), dacă a se cunoaște pe sine înseamnă a cunoaște universul și pe Dumnezeu (conform lui Socrate), a se îndoi înseamnă a-și exacerba incapacitatea de a extrage adevărul din Minciună.

În acest sens, îndoiala nu se opune adevăratei cunoașteri (atât cât poate ea exista), ci permite doar liberului arbitru să se manifeste.                                                   

Este unul din motivele pentru care în Franc Masonerie apar mai multe adevăruri în locul adevărului absolut care ar constitui astfel o doctrină și o dogmă. 

Rolul îndoielii constă în faptul ca ea se opună sintezei aparente. Fiind utilizată pentru ca mai apoi să fie evacuată, ea reprezintă o modalitate majoră de a se interoga pe sine, interogare fundamentală a masonului în căutarea adevărului.

Dar a spune "mă indoiesc", înseamnă deja că nu mă mai îndoiesc, iar a fi sigur de îndoiala mea, este oare întotdeauna o certitudine? Iată expresia manifestării jocului limbajului înșelător, al gândirii logice care ne conduce la contradicții, incertidudini , adică la probleme insolubile. Ce putem spune despre ceea ce nu putem spune? Ce înseamnă a vorbi? Arta retoricii ne dă iluzia deținerii puterii de a rezolva acolo unde în realitate numai evidențele sunt spuse.

Logosul, limbajul rațiunii este singura noastră unealtă care ne ajută să progresăm pe calea universalului...speranța sau deșertăciunea în a crede că putem cunoaște realitatea plecând de la singurul și unicul nostru punct de vedere? 

Utopie și idealism sau autosuficiența și iluzia adevărului?

În căutarea adevărului (Dezbaterile Lojii Unite-Solidarite )

Adevărul est în mod tradițional definit ca fiind caracterul a ceea ce este adevărat și potrivirea între realitate și omul care o gândește.

Fiecare pare puternic în convingerile sale și în deținerea propriului adevăr, dar cine ar putea deține Adevărul?

Ioan (14:6) despre zicerile lui Isus "Eu sunt calea, adevărul și viața". Astfel l-a personificat El. Si apoi adauga : "veți cunoațte adevărul și adevărul vă va elibera" (Ioan 8:32). Astfel spus: dacă-l veți întâlni pe Dumnezeu, veți trăi în adevăr. Acest prozelitism, ca dealtfel și natura transcedentală a adevărului nu ar putea să ne satisfacă pe deplin.

I se cere Masonului să se îndoiască de sensul curent, aducând în dezbatere valorile comune admise, pentru a putea progresa altfel. Căutarile noastre trebuie orientate către imanență. In "Cartea Filozofului", Nietzsche ne ajută în acest sens și aruncă întrebarea dintâi atunci când spune "Dar ce este deci adevărul? O multitudine de metafore, de metonimii...(am putea adăuga simboluri) care au fost preamărite, transpuse și impodobite, și care, după o lungă folosire, par ferme, canonizate și constrângatoare; adevărurile sunt iluzii despre care am uitat că există".

In masonerie, ca și în afara ei fără îndoială, înțeligibilitatea adevărurilor se poate naște în descoperirea sensului ascuns a formei verbale.

Ritualurile propun astfel un proces continuu de interogare, caruia Masonul îi răspunde prin judecăți de valoare pe baza convingerilor dobândite pe parcursul căutărilor sale.

Cine spune că deține Adevărul minte!

Masonul nu spune că deține adevărul, căci el îl caută!

Francamasoneria este o metodă în slujba unui proiect: perfecționarea în același timp și spațiu atât a omului cât și a societății! 

Este o deschidere spre lume iar pentru noi, franc-masonii, această deschidere reprezintă calea.

Ochiul din centrul deltei luminoase din Templele noastre privește dincolo de opresiune, către respectul față de celălalt, dincolo de războaie către concordia universală, dincolo de egoismul bogaților către solidaritatea oamenilor.

Ceea ce vede ochiul din centrul deltei luminoase din Templele noastre este o umanitate mai bună și mai luminată, este ordinea care se naște din haos, este viața care ar putea să existe, ascunsă în viața care există.

Este datoria noastră întâi de om și apoi de francmason de a-l arata oamenilor!

"Cel care vine pe lume să nu tulbure nimic nu merită nici atenție nici răbdare". (Rene Char)

Suntem cu toții martori ai genocidurilor transformate în holocaust, ai razboaielor sfinte transformate in  războaie economice sau a meschinăriilor transformate în minciuni. Suntem cu toții martori ai unor realități care ar putea să ne facă să renunțăm, dar noi continuăm să construim pentru o umanitate mai bună și mai luminată, continuăm să mergem înainte pentru ca alții să nu se piardă, pentru ca aceasta este dorința și datoria noastră.

Acesta este proiectul francmasoneriei care dă un sens vieții noastre...altfel Seaua ar muri !!!!!!.

Sursa: Dezbaterile Lojii Unite-Solidarite

Un gând...

Eu sunt acea femeie care se suie pe muntele vieţii,

mutând pietre şi plantând flori.

Un proverb mongol

Cel victorios are mulţi prieteni;

cel învins, buni prieteni.

Ue citation de Jean Van Hamme, le créateur de Largo Winch, interro

Mieux vaut être copié que copieur.