Marea Lojă Feminină a României scoate copiii din orfelinate

Duminică seara, Marea Lojă Feminină a României a participat la Concertul Supremului Consiliu pentru România, de la Ateneul Român. Am avut deosebita plăcere şi bucurie de ne putea aduce contribuţia la una din operele de caritate ale Fundaţiei SCR, ajutând un copil să fie scos dintr-un orfelinat.

Cu această ocazie, Sora mea şi a noastră, Daniela Nae, Mare Secretară a MLFR, a înmânat donaţia doamnei Melania Medeleanu.

Surorile mele, consider că aceste iniţiative pot avea un efecte benefic asupra societăţii noastre şi a viitorului de mâine, adică asupra tinerilor. Viitorul şi planeta nu ne aparţin nouă! Aşa cum a spus şi Secretarul Executiv al UNFCCC, Christiana Figueres Olsen, "noi am împrumutat planeta de la voi (n.a. - tinerii) pentru câteva minute". Cred că ar trebui să reflectăm asupra acestui lucru.

Interviu cu Anca Nicolescu, Mare Maestră a Marii Loji Feminine a României

1. De câţi ani de apartenenţa la Ordin?

Am fost iniţiată în Francmasonerie în 1969, în Franţa, în Loja „Toleranţa” din Nevers. Am mai mult de 40 de ani de Francmasonerie.

2. Care dintre Fraţii şi Surorile din această perioadă sunt în amintirea dumneavoastră, Fraţi şi Surori care au fost un exemplu demn de urmat şi care v-au marcat existenţa?

Îmi amintesc de mulţi dintre ei căci mă consider o creaţie a tuturor acelora pe care i-am întâlnit pe parcursul existenţei mele masonice, unii celebri precum: Gisele Faibre, Lilberte Morte, Gilberte Arcambal, Yvonne Dornes, Blanche Albert, Andre Buisine, mari Doamne ale Francmasoneriei Feminine Franceze... Richard Dupys, Alain Bauer, Charlotte Jhonsen, Henry Baranger, Diego de Laura, Gunther Münzberg, Leon Zeldis, Giovanni Ghinazzi, Alain Pozarnik, Henry Tort Nougues, a căror operă m-a influenţat în mod clar, sau Emil Cioran şi Mircea Eliade, a căror frecventare şi gândiri filosofice au fost pentru mine iluminatorii; îmi amintesc, de asemenea, numele multor Fraţi şi Surori diferiţi şi contradictorii pe care din fericire i-am cunoscut prin lume şi de care mă leagă o relaţie specială de afecţiune şi de prietenie şi a căror simplă existenţă mă îmbogăţesc ca fiinţă umană: Marc-Antoine Cauchie, Micähel Segall, Iván Herrera Michel, Ascensión Teherina, Raymond Van Camp, Vera Facciolo şi mulţi alţii…

3. Dintre toate lucrările masonice pe care le-aţi desfăşurat în cadrul Ordinului, care credeţi că reprezintă Crezul dumneavoastră masonic?

Gândirea mea masonică s-a format în timp şi s-a acumulat în diversele tipărituri şi conferinţe ţinute în ţară şi în străinătate. În marea lor majoritate am încercat să demonstrez că o gândire masonică, pe care de o manieră personală şi intuitivă o practicam şi acumulam în Loji şi care îşi găseşte corespondenţa şi este în concordanţă cu diferitele mari curente de gândire filosofică, nu ar avea nicio valoare dacă nu am aplica-o în societatea din care facem parte şi pe care avem misiunea de a o face mai bună, mai umană. Dar pentru a reuşi acest lucru trebuie să credem în Universalismul acestei societăţi de gândire, să acceptăm egalitatea în diversitate, să respectăm diferenţele şi particularităţile, să fim Masoni Liberi şi nu Masoni sclavi!

4. Cum putem vedea Francmasoneria astăzi, în secolul al XXI-lea şi cât de mult ar putea schimba viitorul societăţi noastre?

Masoneria, realmente existentă, este o realitate diversă şi în mare măsură contradictorie, în funcţie de continent, ţară şi ritul care se practică. Decât, să vorbim despre Masonerie în general, ar trebui sa vorbim despre mai multe feluri de a înţelege şi practica Masoneria, mai multe tipologii ce provin din ţări diferite în urma unor experienţe diferite, a unor istorii diferite. Este foarte dificil să ai o viziune globală şi unitară despre un fenomen atât de pluralist. Este dificil pentru un individ care se învârte în anumite medii să deţină cunoştinţe rezonabile care cuprind o multitudine de aspecte şi inovaţii care afectează Masoneria la nivel global. Masoneria trebuie reinterpretată constant păstrându-se în acelaşi timp esenţa: metoda de gândire colectivă, limbajul simbolic, formele iniţiatice care caută să trezească în fiecare fiinţă umana, bărbat sau femeie, conştiinţa propriei sale origini forţându-i să descopere şi să realizeze varianta cea mai bună a propriului Eu.

Bine înţeleasă şi aplicată, această metodă ar putea schimba fundamental societatea în care ne zbatem astăzi căci, schimbând mentalităţile agresive şi obscurantiste la nivel individual, ar atenua până la dispariţie asperităţile societăţilor în general.

Să nu uităm că deviza ancestrală a Ritului Scoţian Antic şi Acceptat este lupta continuă pentru „fericirea şi bunăstarea familiei umane”.

5. Care este criteriul dumneavoastră referitor la organizaţiile masonice internaţionale cum ar fi CLIPSAS şi altele, care există în Europa şi pe alte continente la ora actuală?

În sânul Masoneriei este foarte importantă hârtia cu care operează organizaţiile masonice internaţionale, deoarece aceste organizaţii materializează de o maniera multilaterală universalitatea lanţului de unire şi nu de una unilaterală, cum ar fi cazul masoneriei de filieră anglo-saxonă; de asemenea, se stabilesc referinţe extinse şi cuprinzătoare pentru recunoaştere care sunt fundamentale pentru a ne recunoaşte ca Masoni deoarece nu tot ce se etichetează cu acest nume este neapărat şi întotdeauna în conformitate cu anumite condiţii minime de autenticitate şi rezonabilitate masonică.

Dintre toate organizaţiile masonice internaţionale, pentru mine, cea mai importantă este cu siguranţă CLIPSAS, pentru vechimea şi vocaţia sa globală şi pentru că este fără îndoială legată de Apelul de la Strasbourg, care este un act ce ar putea fi comparat prin importanţa sa cu Constituţiile lui Anderson.

Pentru mine CLIPSAS trebuie, într-o zi, să devină un O.N.U. al Masoneriei.

6. Cum este percepută Masoneria în Estul european?

Masoneria născută sau renăscută după căderea Zidului Berlinului are toate caracteristicile şi problemele specifice spaţiului geografic, cultural şi politic: diviziunea regională, potenţialul demografic, bogăţiile naturale şi culturale, sociabilitatea şi căldura sufletească, instabilitatea structurilor economice, corupţia pseudo elitelor şi tentativele lor populiste, conflictul între comunism şi post-modernism, instabilitatea politică, dezvoltarea economică inegală, extremismul ideologic cu care se confruntă, toate aceste circumstanţe condiţionează şi divizează Masoneria în acest spaţiu mai mult decât în Estul european.

În realitate, nu există O SINGURĂ Masonerie, ci mai multe: Masoneria nu este la fel în România ca în Ungaria sau Polonia, Masoneria din Rusia sau Ucraina nu seamănă cu cea din Bulgaria, Armenia sau Azerbaidjan, nu este aceeaşi în Muntenegru, Slovenia sau Slovacia ca cea care se practica în ţările baltice… În opinia mea este imposibil să ai o părere unică despre Masonerie in acest colţ al lumii.
Oricum, eu cunosc doar Masoneria din această zonă geografică din experienţa mea românească, din contactele mele personale cu Marii Maeştri, din scrierile şi publicaţiile diferitelor Organizaţii Masonice oricum se numesc ele, îndrăznesc deci să-mi exprim părerea cunoscând valoarea limitată a acesteia.

În general, în opinia mea, Masoneria din tarile foste comuniste este mult prea asociată cu imaginarul politic al Emancipării şi aceasta a generat de o manieră naturală ca majoritatea Marilor Loji şi Marilor Oriente să nu se înţeleagă pe ele însele ca Societăţi de Gândire; neavând o percepţie filosofică a Metodei Masonice. Marile Loji şi Marile Oriente recent constituite sunt percepute mai mult ca fiind societăţi patriotice, Ligi politice, concept care creează confuzie între Masonerie şi nepotism, derivă esoterică, magică şi iraţională. Aceste două stiluri de Masonerie - politizat pe de o parte şi esoteric pe de altă parte - sunt opuse stilului filosofic, raţionalist, existenţialist, hermeneutic şi social mai potrivit Masoneriei Liberale europene.

7. Cum vedeţi Masoneria Feminină română, prin prisma funcţiei pe care o deţineţi în prezent?

A fi Mason este exact ca şi atunci când ai fi medic, învăţător sau preot, este o chemare. A fi Mare Maestră este o funcţie de credinţa, pentru ca responsabilitatea noastră personală este să fim un exemplu, motorul şi emblema Asociaţiei. Cel care îşi asumă această funcţie îşi asumă şi responsabilitatea de a fi ghidul membrilor organizaţiei. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care am acceptat să preiau această funcţie.

Pentru a fi Mare Maestră este nevoie, în primul rând de suflet şi de pasiune, de capacitatea de a cunoaşte oamenii şi de a-i simţi, de a nu avea blocaje la nivel de instinct sau de a nu avea blocaje personale. Dacă reuşeşti să fi tu îimpăcat cu tine, atunci reuşeşti să lucrezi cu oamenii. Indiferent de nivelul, pregătirea, sau apartenenţa lor socială, politică ori religioasă.

Eu mă consider norocoasă, pentru că munca în mediul medical din care provin te pregăteşte să ajuţi şi să respecţi pe cei din jurul tău mai mult decât în alte medii şi te învaţă să-i înţelegi mai bine pe oameni.

Am plecat de la premisa că, fiind o organizaţie recent reconstituită, deci tânără, le pot ajuta pe Surorile mele să-şi identifice valorile personale astfel încât să le pună în linie cu valorile universale ale organizaţiei. Pentru multe dintre ele a fost un teren complet nou, o aventură în care au plecat cu mult entuziasm şi abnegaţie.

Fiind o asociaţie de femei, recunoscute pentru mândrie ţi uneori accese de orgolii, a trebuit sa iau în considerare şi aceste aspecte, pentru a obţine reuşita în proiectele pe care le iniţiam şi le promovam atât pe plan naţional cât şi pe plan internaţional, în mod special.

„Dacă reuşeşti sa fii tu împăcat cu tine”, „dacă îţi respecţi promisiunile”, dacă înţelegi că tu, ca individ, reprezinţi valoarea echipei pe care o formezi, ai obţinut „CHEIA REUŞITEI”.

Împreună cu Surorile mele, o echipa bine consolidată, am reuşit să facem cunoscută, apreciată şi respectată această Mare Lojă care, cu toate că este cea mai veche Mare Loja Feminina continentală, fiind fondată în 1922, era până mai de curând necunoscută în alte colţuri ale lumii.

Astăzi, MLFR este membră în majoritatea Asociaţiilor Masonice Internaţionale şi are peste 100 de Tratate de Prietenie şi Colaborare cu Mari Loji şi/sau Mari Oriente din lumea întreagă.

Discursul Marii Maestre cu ocazia Solstiţiului de Vară 6009

Masoneria Tradiţională a României este moştenitoarea unei istorii şi culturi seculare, iar demersul iniţiatic pe care îl propune este o aventură excepţională ce se sprijină pe progresul intelectual, etic şi spiritual al omului.

Acesta este obiectivul fundamental al iniţierii în M.: L.: Istorice Romanesti, obedienţe ce primesc în sânul lor , dupa caz, bşrbaţi sau femei de orice origine şi de orice credinţă, dar care au în comun pasiunea pentru acest proiect - dezvoltarea omului şi a tuturor facultăţilor sale:

Intelectual, căci masonii vor să progreseze pe drumul cunoaşterii şi al conştiinţei, fără ca acest demers să poată fi asimilat cu o abordare exclusiv filosofică, ştiinţifică sau religioasă, abordări foarte legitime în domeniile respective, dar care implică un alt gen de proiect iniţiatic.

Etic deoarece acest demers este marcat de o voinţă de deschidere către ceilalţi şi care respectă liberul arbitru, o valoare ne-negociabilă, precum şi integritatea fizică, psihică, intelectuală, morală şi spirituală a umanului.

În fine, Spirituală deoarece masonii se prezintă ca deţinătorii unei elevaţii iniţiatice, preocupati de depăşirea dimensiunilor fizice şi biologice ale umanului, marcati de voinţa de a oferi un sens existenţei proprii şi care refuză să se mulţumească cu materialismul dominant al epocii noastre.

Totuşi, tradiţia iniţiatică nu este o utopie ruptă de realitate, o finalitate, sau un obstacol în calea acelei fantasme absolute şi inaccesibile, a perfecţiunii anunţate şi programate. Ea nu este limita unui drum, ci o voinţă continuă de perfecţionare spre mai multă lumină şi inteligenţă umană, lumina raţiunii, a spiritului şi a inimii, care permite tuturor celor care au energie şi voinţă să transforme un destin fortuit într-un proiect voluntar, asumat şi împărtăşit, al cărui ţel final este construirea unei umanităţi atât în sine însuşi şi pentru sine, dar şi cu ceilalţi şi pentru ceilalţi.

Încurajând pe fiecare dintre membrii sai să îşi însuşească uneltele simbolice necesare construirii de sine, Tradiţia iniţiatică ne spune că viaţa nu este o fatalitate sau o aventură a cărui curs nu am şti să-l orientăm, ci că ea poate fi trăită ca o inteligenţă pusă în acţiune, o forţă în mişcare, o exigenţă de realizare de sine, pentru sine şi pentru alţii căci ea este întotdeauna o întâlnire.

Demersul iniţiatic nu este o experienţă de asceză solitară, un Mason nu este un singuratic, ci dimpotrivă, acest demers reprezintă o trăire pe deplin împărtăşită. Sau, mai bine spus, un demers spiritual personal, dar pe care îl conducem împreună. Să fii Francmason înseamnă deci o angajare şi asumare a unui demers de perfecţionare: pentru sine, dar şi pentru alţii şi prin alţii. Un demers ambiţios, ea vrea să îşi asume realitatea aşa cum este, nu pentru a se supune fatalităţii, ci tocmai pentru a refuza această fatalitate şi a demonstra că aventura inteligenţei, a energiei, a voinţei şi a libertăţii umane este o aventură posibilă şi dorită, cu condiţia de a se opri puţin şi asupra chestiunii de a şti dacă acest om, acea femeie, acea umanitate, acea voinţă şi acea libertate pot fi pot fi pe deplin integrate în acest proiect.

Marea Loja Feminina a Romaniei fondata in 1922 izvoraste din Marea Loja Nationala Unita din Romania creata in 1880. Aceste doua Mari Loji reprezinta astazi cel mai important curent spiritualist al Francmasoneriei in Romania. Aceste doua Mari Loji se inscriu in curentul universal care guverneaza 5 milioane de Frati din intreaga lume, animati de acelasi ideal si insufletiti de valorile spirituale mostenite de la constructorii catedralelor.

Ne mandrim ca suntem prima Marea Loja Feminina Independenta din Europa continentala, si prima Mare Loja Feminina de Rit Scotian Antic si Acceptat din lume. Obedienta noastra, care se bucura de autoritatea spirituala a unui Ordin, beneficiaza de o pozitie privilegiata in peisajul masonic romanesc. Acest lucru ne-a condus spre o puternica afirmare a propriei identitati si implicit, la impartasirea si difuzarea valorilor si sperantelor noastre.

Aceasta este calea ce ne conduce spre o mai mare deschidere a noastra in afara Templului, pentru a ne consolida influenta morala si spirituala in societatea romaneasca si de a deveni astfel, o forta de decizie si de actiune.