Postări
1. De câţi ani de apartenenţa la Ordin?
Am fost iniţiată în Francmasonerie în 1969, în Franţa, în Loja „Toleranţa” din Nevers. Am mai mult de 40 de ani de Francmasonerie.
2. Care dintre Fraţii şi Surorile din această perioadă sunt în amintirea dumneavoastră, Fraţi şi Surori care au fost un exemplu demn de urmat şi care v-au marcat existenţa?
Îmi amintesc de mulţi dintre ei căci mă consider o creaţie a tuturor acelora pe care i-am întâlnit pe parcursul existenţei mele masonice, unii celebri precum: Gisele Faibre, Lilberte Morte, Gilberte Arcambal, Yvonne Dornes, Blanche Albert, Andre Buisine, mari Doamne ale Francmasoneriei Feminine Franceze... Richard Dupys, Alain Bauer, Charlotte Jhonsen, Henry Baranger, Diego de Laura, Gunther Münzberg, Leon Zeldis, Giovanni Ghinazzi, Alain Pozarnik, Henry Tort Nougues, a căror operă m-a influenţat în mod clar, sau Emil Cioran şi Mircea Eliade, a căror frecventare şi gândiri filosofice au fost pentru mine iluminatorii; îmi amintesc, de asemenea, numele multor Fraţi şi Surori diferiţi şi contradictorii pe care din fericire i-am cunoscut prin lume şi de care mă leagă o relaţie specială de afecţiune şi de prietenie şi a căror simplă existenţă mă îmbogăţesc ca fiinţă umană: Marc-Antoine Cauchie, Micähel Segall, Iván Herrera Michel, Ascensión Teherina, Raymond Van Camp, Vera Facciolo şi mulţi alţii…
3. Dintre toate lucrările masonice pe care le-aţi desfăşurat în cadrul Ordinului, care credeţi că reprezintă Crezul dumneavoastră masonic?
Gândirea mea masonică s-a format în timp şi s-a acumulat în diversele tipărituri şi conferinţe ţinute în ţară şi în străinătate. În marea lor majoritate am încercat să demonstrez că o gândire masonică, pe care de o manieră personală şi intuitivă o practicam şi acumulam în Loji şi care îşi găseşte corespondenţa şi este în concordanţă cu diferitele mari curente de gândire filosofică, nu ar avea nicio valoare dacă nu am aplica-o în societatea din care facem parte şi pe care avem misiunea de a o face mai bună, mai umană. Dar pentru a reuşi acest lucru trebuie să credem în Universalismul acestei societăţi de gândire, să acceptăm egalitatea în diversitate, să respectăm diferenţele şi particularităţile, să fim Masoni Liberi şi nu Masoni sclavi!
4. Cum putem vedea Francmasoneria astăzi, în secolul al XXI-lea şi cât de mult ar putea schimba viitorul societăţi noastre?
Masoneria, realmente existentă, este o realitate diversă şi în mare măsură contradictorie, în funcţie de continent, ţară şi ritul care se practică. Decât, să vorbim despre Masonerie în general, ar trebui sa vorbim despre mai multe feluri de a înţelege şi practica Masoneria, mai multe tipologii ce provin din ţări diferite în urma unor experienţe diferite, a unor istorii diferite. Este foarte dificil să ai o viziune globală şi unitară despre un fenomen atât de pluralist. Este dificil pentru un individ care se învârte în anumite medii să deţină cunoştinţe rezonabile care cuprind o multitudine de aspecte şi inovaţii care afectează Masoneria la nivel global. Masoneria trebuie reinterpretată constant păstrându-se în acelaşi timp esenţa: metoda de gândire colectivă, limbajul simbolic, formele iniţiatice care caută să trezească în fiecare fiinţă umana, bărbat sau femeie, conştiinţa propriei sale origini forţându-i să descopere şi să realizeze varianta cea mai bună a propriului Eu.
Bine înţeleasă şi aplicată, această metodă ar putea schimba fundamental societatea în care ne zbatem astăzi căci, schimbând mentalităţile agresive şi obscurantiste la nivel individual, ar atenua până la dispariţie asperităţile societăţilor în general.
Să nu uităm că deviza ancestrală a Ritului Scoţian Antic şi Acceptat este lupta continuă pentru „fericirea şi bunăstarea familiei umane”.
5. Care este criteriul dumneavoastră referitor la organizaţiile masonice internaţionale cum ar fi CLIPSAS şi altele, care există în Europa şi pe alte continente la ora actuală?
În sânul Masoneriei este foarte importantă hârtia cu care operează organizaţiile masonice internaţionale, deoarece aceste organizaţii materializează de o maniera multilaterală universalitatea lanţului de unire şi nu de una unilaterală, cum ar fi cazul masoneriei de filieră anglo-saxonă; de asemenea, se stabilesc referinţe extinse şi cuprinzătoare pentru recunoaştere care sunt fundamentale pentru a ne recunoaşte ca Masoni deoarece nu tot ce se etichetează cu acest nume este neapărat şi întotdeauna în conformitate cu anumite condiţii minime de autenticitate şi rezonabilitate masonică.
Dintre toate organizaţiile masonice internaţionale, pentru mine, cea mai importantă este cu siguranţă CLIPSAS, pentru vechimea şi vocaţia sa globală şi pentru că este fără îndoială legată de Apelul de la Strasbourg, care este un act ce ar putea fi comparat prin importanţa sa cu Constituţiile lui Anderson.
Pentru mine CLIPSAS trebuie, într-o zi, să devină un O.N.U. al Masoneriei.
6. Cum este percepută Masoneria în Estul european?
Masoneria născută sau renăscută după căderea Zidului Berlinului are toate caracteristicile şi problemele specifice spaţiului geografic, cultural şi politic: diviziunea regională, potenţialul demografic, bogăţiile naturale şi culturale, sociabilitatea şi căldura sufletească, instabilitatea structurilor economice, corupţia pseudo elitelor şi tentativele lor populiste, conflictul între comunism şi post-modernism, instabilitatea politică, dezvoltarea economică inegală, extremismul ideologic cu care se confruntă, toate aceste circumstanţe condiţionează şi divizează Masoneria în acest spaţiu mai mult decât în Estul european.
În realitate, nu există O SINGURĂ Masonerie, ci mai multe: Masoneria nu este la fel în România ca în Ungaria sau Polonia, Masoneria din Rusia sau Ucraina nu seamănă cu cea din Bulgaria, Armenia sau Azerbaidjan, nu este aceeaşi în Muntenegru, Slovenia sau Slovacia ca cea care se practica în ţările baltice… În opinia mea este imposibil să ai o părere unică despre Masonerie in acest colţ al lumii.
Oricum, eu cunosc doar Masoneria din această zonă geografică din experienţa mea românească, din contactele mele personale cu Marii Maeştri, din scrierile şi publicaţiile diferitelor Organizaţii Masonice oricum se numesc ele, îndrăznesc deci să-mi exprim părerea cunoscând valoarea limitată a acesteia.
În general, în opinia mea, Masoneria din tarile foste comuniste este mult prea asociată cu imaginarul politic al Emancipării şi aceasta a generat de o manieră naturală ca majoritatea Marilor Loji şi Marilor Oriente să nu se înţeleagă pe ele însele ca Societăţi de Gândire; neavând o percepţie filosofică a Metodei Masonice. Marile Loji şi Marile Oriente recent constituite sunt percepute mai mult ca fiind societăţi patriotice, Ligi politice, concept care creează confuzie între Masonerie şi nepotism, derivă esoterică, magică şi iraţională. Aceste două stiluri de Masonerie - politizat pe de o parte şi esoteric pe de altă parte - sunt opuse stilului filosofic, raţionalist, existenţialist, hermeneutic şi social mai potrivit Masoneriei Liberale europene.
7. Cum vedeţi Masoneria Feminină română, prin prisma funcţiei pe care o deţineţi în prezent?
A fi Mason este exact ca şi atunci când ai fi medic, învăţător sau preot, este o chemare. A fi Mare Maestră este o funcţie de credinţa, pentru ca responsabilitatea noastră personală este să fim un exemplu, motorul şi emblema Asociaţiei. Cel care îşi asumă această funcţie îşi asumă şi responsabilitatea de a fi ghidul membrilor organizaţiei. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care am acceptat să preiau această funcţie.
Pentru a fi Mare Maestră este nevoie, în primul rând de suflet şi de pasiune, de capacitatea de a cunoaşte oamenii şi de a-i simţi, de a nu avea blocaje la nivel de instinct sau de a nu avea blocaje personale. Dacă reuşeşti să fi tu îimpăcat cu tine, atunci reuşeşti să lucrezi cu oamenii. Indiferent de nivelul, pregătirea, sau apartenenţa lor socială, politică ori religioasă.
Eu mă consider norocoasă, pentru că munca în mediul medical din care provin te pregăteşte să ajuţi şi să respecţi pe cei din jurul tău mai mult decât în alte medii şi te învaţă să-i înţelegi mai bine pe oameni.
Am plecat de la premisa că, fiind o organizaţie recent reconstituită, deci tânără, le pot ajuta pe Surorile mele să-şi identifice valorile personale astfel încât să le pună în linie cu valorile universale ale organizaţiei. Pentru multe dintre ele a fost un teren complet nou, o aventură în care au plecat cu mult entuziasm şi abnegaţie.
Fiind o asociaţie de femei, recunoscute pentru mândrie ţi uneori accese de orgolii, a trebuit sa iau în considerare şi aceste aspecte, pentru a obţine reuşita în proiectele pe care le iniţiam şi le promovam atât pe plan naţional cât şi pe plan internaţional, în mod special.
„Dacă reuşeşti sa fii tu împăcat cu tine”, „dacă îţi respecţi promisiunile”, dacă înţelegi că tu, ca individ, reprezinţi valoarea echipei pe care o formezi, ai obţinut „CHEIA REUŞITEI”.
Împreună cu Surorile mele, o echipa bine consolidată, am reuşit să facem cunoscută, apreciată şi respectată această Mare Lojă care, cu toate că este cea mai veche Mare Loja Feminina continentală, fiind fondată în 1922, era până mai de curând necunoscută în alte colţuri ale lumii.
Astăzi, MLFR este membră în majoritatea Asociaţiilor Masonice Internaţionale şi are peste 100 de Tratate de Prietenie şi Colaborare cu Mari Loji şi/sau Mari Oriente din lumea întreagă.
Am fost iniţiată în Francmasonerie în 1969, în Franţa, în Loja „Toleranţa” din Nevers. Am mai mult de 40 de ani de Francmasonerie.
2. Care dintre Fraţii şi Surorile din această perioadă sunt în amintirea dumneavoastră, Fraţi şi Surori care au fost un exemplu demn de urmat şi care v-au marcat existenţa?
Îmi amintesc de mulţi dintre ei căci mă consider o creaţie a tuturor acelora pe care i-am întâlnit pe parcursul existenţei mele masonice, unii celebri precum: Gisele Faibre, Lilberte Morte, Gilberte Arcambal, Yvonne Dornes, Blanche Albert, Andre Buisine, mari Doamne ale Francmasoneriei Feminine Franceze... Richard Dupys, Alain Bauer, Charlotte Jhonsen, Henry Baranger, Diego de Laura, Gunther Münzberg, Leon Zeldis, Giovanni Ghinazzi, Alain Pozarnik, Henry Tort Nougues, a căror operă m-a influenţat în mod clar, sau Emil Cioran şi Mircea Eliade, a căror frecventare şi gândiri filosofice au fost pentru mine iluminatorii; îmi amintesc, de asemenea, numele multor Fraţi şi Surori diferiţi şi contradictorii pe care din fericire i-am cunoscut prin lume şi de care mă leagă o relaţie specială de afecţiune şi de prietenie şi a căror simplă existenţă mă îmbogăţesc ca fiinţă umană: Marc-Antoine Cauchie, Micähel Segall, Iván Herrera Michel, Ascensión Teherina, Raymond Van Camp, Vera Facciolo şi mulţi alţii…
3. Dintre toate lucrările masonice pe care le-aţi desfăşurat în cadrul Ordinului, care credeţi că reprezintă Crezul dumneavoastră masonic?
Gândirea mea masonică s-a format în timp şi s-a acumulat în diversele tipărituri şi conferinţe ţinute în ţară şi în străinătate. În marea lor majoritate am încercat să demonstrez că o gândire masonică, pe care de o manieră personală şi intuitivă o practicam şi acumulam în Loji şi care îşi găseşte corespondenţa şi este în concordanţă cu diferitele mari curente de gândire filosofică, nu ar avea nicio valoare dacă nu am aplica-o în societatea din care facem parte şi pe care avem misiunea de a o face mai bună, mai umană. Dar pentru a reuşi acest lucru trebuie să credem în Universalismul acestei societăţi de gândire, să acceptăm egalitatea în diversitate, să respectăm diferenţele şi particularităţile, să fim Masoni Liberi şi nu Masoni sclavi!
4. Cum putem vedea Francmasoneria astăzi, în secolul al XXI-lea şi cât de mult ar putea schimba viitorul societăţi noastre?
Masoneria, realmente existentă, este o realitate diversă şi în mare măsură contradictorie, în funcţie de continent, ţară şi ritul care se practică. Decât, să vorbim despre Masonerie în general, ar trebui sa vorbim despre mai multe feluri de a înţelege şi practica Masoneria, mai multe tipologii ce provin din ţări diferite în urma unor experienţe diferite, a unor istorii diferite. Este foarte dificil să ai o viziune globală şi unitară despre un fenomen atât de pluralist. Este dificil pentru un individ care se învârte în anumite medii să deţină cunoştinţe rezonabile care cuprind o multitudine de aspecte şi inovaţii care afectează Masoneria la nivel global. Masoneria trebuie reinterpretată constant păstrându-se în acelaşi timp esenţa: metoda de gândire colectivă, limbajul simbolic, formele iniţiatice care caută să trezească în fiecare fiinţă umana, bărbat sau femeie, conştiinţa propriei sale origini forţându-i să descopere şi să realizeze varianta cea mai bună a propriului Eu.
Bine înţeleasă şi aplicată, această metodă ar putea schimba fundamental societatea în care ne zbatem astăzi căci, schimbând mentalităţile agresive şi obscurantiste la nivel individual, ar atenua până la dispariţie asperităţile societăţilor în general.
Să nu uităm că deviza ancestrală a Ritului Scoţian Antic şi Acceptat este lupta continuă pentru „fericirea şi bunăstarea familiei umane”.
5. Care este criteriul dumneavoastră referitor la organizaţiile masonice internaţionale cum ar fi CLIPSAS şi altele, care există în Europa şi pe alte continente la ora actuală?
În sânul Masoneriei este foarte importantă hârtia cu care operează organizaţiile masonice internaţionale, deoarece aceste organizaţii materializează de o maniera multilaterală universalitatea lanţului de unire şi nu de una unilaterală, cum ar fi cazul masoneriei de filieră anglo-saxonă; de asemenea, se stabilesc referinţe extinse şi cuprinzătoare pentru recunoaştere care sunt fundamentale pentru a ne recunoaşte ca Masoni deoarece nu tot ce se etichetează cu acest nume este neapărat şi întotdeauna în conformitate cu anumite condiţii minime de autenticitate şi rezonabilitate masonică.
Dintre toate organizaţiile masonice internaţionale, pentru mine, cea mai importantă este cu siguranţă CLIPSAS, pentru vechimea şi vocaţia sa globală şi pentru că este fără îndoială legată de Apelul de la Strasbourg, care este un act ce ar putea fi comparat prin importanţa sa cu Constituţiile lui Anderson.
Pentru mine CLIPSAS trebuie, într-o zi, să devină un O.N.U. al Masoneriei.
6. Cum este percepută Masoneria în Estul european?
Masoneria născută sau renăscută după căderea Zidului Berlinului are toate caracteristicile şi problemele specifice spaţiului geografic, cultural şi politic: diviziunea regională, potenţialul demografic, bogăţiile naturale şi culturale, sociabilitatea şi căldura sufletească, instabilitatea structurilor economice, corupţia pseudo elitelor şi tentativele lor populiste, conflictul între comunism şi post-modernism, instabilitatea politică, dezvoltarea economică inegală, extremismul ideologic cu care se confruntă, toate aceste circumstanţe condiţionează şi divizează Masoneria în acest spaţiu mai mult decât în Estul european.
În realitate, nu există O SINGURĂ Masonerie, ci mai multe: Masoneria nu este la fel în România ca în Ungaria sau Polonia, Masoneria din Rusia sau Ucraina nu seamănă cu cea din Bulgaria, Armenia sau Azerbaidjan, nu este aceeaşi în Muntenegru, Slovenia sau Slovacia ca cea care se practica în ţările baltice… În opinia mea este imposibil să ai o părere unică despre Masonerie in acest colţ al lumii.
Oricum, eu cunosc doar Masoneria din această zonă geografică din experienţa mea românească, din contactele mele personale cu Marii Maeştri, din scrierile şi publicaţiile diferitelor Organizaţii Masonice oricum se numesc ele, îndrăznesc deci să-mi exprim părerea cunoscând valoarea limitată a acesteia.
În general, în opinia mea, Masoneria din tarile foste comuniste este mult prea asociată cu imaginarul politic al Emancipării şi aceasta a generat de o manieră naturală ca majoritatea Marilor Loji şi Marilor Oriente să nu se înţeleagă pe ele însele ca Societăţi de Gândire; neavând o percepţie filosofică a Metodei Masonice. Marile Loji şi Marile Oriente recent constituite sunt percepute mai mult ca fiind societăţi patriotice, Ligi politice, concept care creează confuzie între Masonerie şi nepotism, derivă esoterică, magică şi iraţională. Aceste două stiluri de Masonerie - politizat pe de o parte şi esoteric pe de altă parte - sunt opuse stilului filosofic, raţionalist, existenţialist, hermeneutic şi social mai potrivit Masoneriei Liberale europene.
7. Cum vedeţi Masoneria Feminină română, prin prisma funcţiei pe care o deţineţi în prezent?
A fi Mason este exact ca şi atunci când ai fi medic, învăţător sau preot, este o chemare. A fi Mare Maestră este o funcţie de credinţa, pentru ca responsabilitatea noastră personală este să fim un exemplu, motorul şi emblema Asociaţiei. Cel care îşi asumă această funcţie îşi asumă şi responsabilitatea de a fi ghidul membrilor organizaţiei. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care am acceptat să preiau această funcţie.
Pentru a fi Mare Maestră este nevoie, în primul rând de suflet şi de pasiune, de capacitatea de a cunoaşte oamenii şi de a-i simţi, de a nu avea blocaje la nivel de instinct sau de a nu avea blocaje personale. Dacă reuşeşti să fi tu îimpăcat cu tine, atunci reuşeşti să lucrezi cu oamenii. Indiferent de nivelul, pregătirea, sau apartenenţa lor socială, politică ori religioasă.
Eu mă consider norocoasă, pentru că munca în mediul medical din care provin te pregăteşte să ajuţi şi să respecţi pe cei din jurul tău mai mult decât în alte medii şi te învaţă să-i înţelegi mai bine pe oameni.
Am plecat de la premisa că, fiind o organizaţie recent reconstituită, deci tânără, le pot ajuta pe Surorile mele să-şi identifice valorile personale astfel încât să le pună în linie cu valorile universale ale organizaţiei. Pentru multe dintre ele a fost un teren complet nou, o aventură în care au plecat cu mult entuziasm şi abnegaţie.
Fiind o asociaţie de femei, recunoscute pentru mândrie ţi uneori accese de orgolii, a trebuit sa iau în considerare şi aceste aspecte, pentru a obţine reuşita în proiectele pe care le iniţiam şi le promovam atât pe plan naţional cât şi pe plan internaţional, în mod special.
„Dacă reuşeşti sa fii tu împăcat cu tine”, „dacă îţi respecţi promisiunile”, dacă înţelegi că tu, ca individ, reprezinţi valoarea echipei pe care o formezi, ai obţinut „CHEIA REUŞITEI”.
Împreună cu Surorile mele, o echipa bine consolidată, am reuşit să facem cunoscută, apreciată şi respectată această Mare Lojă care, cu toate că este cea mai veche Mare Loja Feminina continentală, fiind fondată în 1922, era până mai de curând necunoscută în alte colţuri ale lumii.
Astăzi, MLFR este membră în majoritatea Asociaţiilor Masonice Internaţionale şi are peste 100 de Tratate de Prietenie şi Colaborare cu Mari Loji şi/sau Mari Oriente din lumea întreagă.
