Postări
Doresc să public astăzi o scrisoare care m-a cutremurat și emoționat deopotrivă. Este vorba de mesajul mamei lui Bogdan Claudiu Istrate, una din victimele de la Clubul Colectiv:
"R.I.P. Bogdan... dragul meu inger...
Am avut un copil binecuvantat... cu toate darurile dorite de un parinte pentru copilul sau. Ai stiut sa te bucuri de ele la maxim, sa le dezvolti, sa le pui la treaba, sa le muncesti cum numai tu stiai, sa le impartasesti si altora... prea putini insa pentru cati voiai tu.
Ai trait intens pentru varsta ta, frumos si asumat, ai lasat o urma in lume, in constiinta unor oameni de valoare, care mi-au vorbit intr-un fel minunat despre tine, copilul meu.
Am aflat, in aceasta ultima zi, de la ei - colegi din generala, liceu si facultate, prieteni vechi si noi, profesori diriginti din scoala generala si liceu, profesori din Cibernetica si de la Master, traineri de la cursurile pe care le-ai urmat benevol din pasiune pentru dezvoltarea personala, - ce persoana minunata ai devenit, sub ochii mei, fara ca eu sa remarc asta... desi stiam ca esti.
Astazi a fost o zi binecuvantata pentru mine... S-au proiectat la capataiul tau sute de poze adunate de prietenii tai, s-a cantat la chitara, s-a ascultat muzica rock, ne-au fost daruite albume cu sute de poze pe care colegii tai au scris mesaje emotionante despre tine. S-au povestit intamplari hazlii sau tragi-comice din liceu, excursii, distractii. Vom avea ce citi, ce povesti, mult timp de-acum inainte... Si totul s-a desfasurat, cum a spus si preotul, cu decenta...
Au venit sa isi exprime recunostinta, compasiunea si aprecierea, sute de oameni. Locul a fost neincapator si nimeni nu dorea sa mai plece... Te-au cunoscut cu totii in toata Frumusetea ta si i-ai marcat si emotionat profund si definitiv... Pe fiecare, in alt mod... Pozitiv si optimist.
Si locul s-a umplut de flori, ca la un targ de toamna olandez... Corrado ti-a daruit o pana de chitara, sa canti ingerilor rock. Ti-am pus-o in buzunarul de la piept... Stiu ca ai fi vrut-o si ca o sa-ti prinda bine... Stii, initial, m-am intrebat ce rost a avut toata aceasta suferinta a ta, daca Dumnezeu te-a vrut, totusi, la El?
Acum, am inteles ca tu ai decis sa supravietuiesti teribilului accident #colectiv inca 13 zile, pentru ca noi, parintii tai, sa nu cadem secerati de vestea disparitiei tale bruste.
Ai suferit chinuri atroce pentru asta si ne-ai dat timp sa intelegem si sa acceptam fatalitatea... Iti multumim dragul meu, asta dovedeste inca o data ce copil bun esti, cum nu ai vrut tu sa ne superi...
Vedeam, de fiecare data cand iti vorbeam langa patul de spital, cum voiai sa imi transmiti CEVA. Vedeam cum te intorci spre mine de fiecare data si cum incerci sa te apropii cat mai mult, in ciuda durerilor sfasietoare, cum iti curgeau siroaie lacrimile din ochii atat de umflati incat iti era imposibil sa ii deschizi.
Acum, am inteles ca voiai sa iti ceri iertare... si ca luptai cu toate fortele sa supravietuiesti, doar pentru asta... Am inteles... Fii linistit, noi nu suntem suparati pe tine. Tu nu ne-ai suparat niciodata. Intotdeauna ne-ai intrecut toate asteptarile...
Cand ai simtit ca vom putea face fata durerii, ai acceptat chemarea Domnului... si ti-ai pus capat suferintei, dupa trei resuscitari succesive...
Iar El, ne-a trimis de-ndata, sa ne fie alaturi, in aceste momente cumplite de despartire, pe toti acesti oameni minunati, care ne-au facut sa te cunoastem cu adevarat, in toata complexitatea ta. Nu m-as fi gandit niciodata ca o sa ajung sa te cunosc cu adevarat, abia dupa ce nu vei mai fi aici, langa noi... Si nici ca eu, mama ta, care ti-am dat viata, te-am crescut si te-am educat, nu te cunosc pe de-a-ntregul si cel mai bine dintre toti...
Viata e plina de surprize...
Mergi senin ACASA, dragul meu, caci Universul are rabdare si te asteapta sa revii, cu lectiile invatate, pentru un nou salt in constiinta. Si atunci, ne vom reintalni si vom evolua impreuna, din nou, bucurandu-ne unii de altii cu si mai mare intensitate, cu si mai inteleapta iubire...
Si intr-o zi, vom intelege si CUM destinul tau pe acest Pamant s-a implinit atat de repede... Si nu il vom mai sacai, mereu, pe Dumnezeu, cu intrebarea DE CE? De ce tocmai el, Doamne? Atat de tanar si atat de nevinovat...
Zbor lin spre stele, in Lumina si lubire, Bogdan - Dar al lui Dumnezeu!
Sa canti din ceruri, rock-ul ingerilor... Noi te vom auzi in vis, iar tu, stiu ca esti acum intr-un Cloud din care imi poti citi aceste ganduri...
Fiului meu, Bogdan Claudiu Istrate #colectiv54 - 22 de ani
Cu drag,
MAMA"
